Deseori auzim si mai ales in cartile de psihologie practica despre: traieste in prezent. De acord, eu acum traiesc in prezent pentru ca tastez, ma uit la ecranul monitorului, sunt atent la ce scriu. Dar oare este suficient numai acest: traieste in prezent? eu cred ca nu, nu este suficient, cred ca aici este vorba mai mult de a fi constient, si aceasta constienta nu poate fi dobandita de cat prin exercitiu, dar si asa noi putem fi constienti o ora, doua mai mult, apoi purtati in vartejul evenimentelor de peste zi pierdem din vedere starea nostra de a fi constienti. Dar oricum... cat am fost constient a fost ceva deosebit, nu a mai existat acea plictiseala care ne indispune. Sa vedem cum e acest exercitiu (bineinteles pot fi contrazis, e numai parerea mea).
Avem o zi libera, iesim in oras suntem atenti la persoanele pe care le intalnim, cunostinte sau poate numai ne intersectam cu persoane pe care nu le cunoastem, suntm atenti la persoanele cu care vorbim la ceea ce au de zis in ce fel ne poate ajuta pe noi, in ce fel ne influenteaza cuvintele lor si nu numai, putem constientiza adierea placuta sau nu a vantului, ciripitul vrabiutelor, croncanitul corilor sau a evenimentelor mai putin placute incercand sa le constientizam, sa trecem dincolo de ele, sa le transcedem, sa nu le mai opunem rezistenta, pentru ca atat timp cat opunem rezistenta parca acel ceva revine cu si mai multa putere.
Eu am trait asa ceva... poate parea putin ridicol dar trebuie sa spun ca a fost o experienta placuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Doar o vorba sa-ti mai spun