Un negustor, prieten foarte bun al lui Afanti, trebuia să plece la un drum lung, şi a venit să-şi ia rămas bun de la el. Dîndu-şi mîinile , în semn de despărţire , prietenul a observat că pe deget Afanti avea un inel foarte valoros. Imediat a început să născocească fel de fel de tertipuri cum să obţină inelul. După un timp, acesta îi spuse lui Afanti:
- Bunul meu prieten Afanti, mi-e şi frică să mă gîndesc că n-o să te mai văd mult timp. Ce greu o să-mi treacă aceste zile fără tine! Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît simt că nu aş putea suporta despărţirea noastră fără să am un suvenir de la tine. Ascultă: pentru prietenia noastră îndelungată pune-mi inelul tău pe deget.Atunci zilele vor trece mai uşor, pentru că acest inel îmi va aminti mereu de tine şi, privindu-l , voi avea senzaţia că te văd pe tine.
- Vai, eşti un adevarat prieten , ce inimă bună ai! spuse Afanti. Şi mie îmi va cădea nespus de greu , bunul meu prieten , despărţirea de tine. Multă vreme , probabil, nu o să ne mai vedem, asa că te implor, lasă-mi inelul pe deget. De câte ori mă voi uita la el, mă voi gândi: „Bunul meu prieten mi l-a cerut , iar eu nu i l-am dat şi aşa, fără să vreau, îmi va aminti mereu de tine şi n-am să te uit niciodată”.
Li Yu-Giu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Doar o vorba sa-ti mai spun