Drumul invingatorilor!

Formeaza-ti gândire de învingator!

O constatare stiintifiica: Creierul gândeste cum îl învatam noi, cum îl deprindem sa lucreze. Daca îl lasam sa leneveasca, leneveste din ce în ce mai mult. Daca îl învatam sa viseze fara rost, isi pierde timpul cu reverii. Daca îl învatam sa gândeasca mistic, va interpreta fabulos aproape toate evenimentele vietii, începând cu evenimentele inexplicabile si pâna la cele mai banale fapte. Daca îl învatam sa gândeasca nehotarât, aproape fiecare propozitie din limbajul interior(limbajul gândirii) va începe cu conditionalul optativ, ca de exemplu daca voi reusi sa fac cutare lucru, voi obtine cutare avantaj, daca voi avea noroc sa rezolv cutare problema etc... Gândirea unui învingator nu foloseste niciodata conditionalul optativ, nu foloseste daca, ci numai viitorul, ca de exemplu: Dupa ce voi rezolva cutare problema, voi investi banii în afacerea cutare. Pâna la anul îmi voi construi casa, apoi voi strânge bani pentru un cabinet. În mare masura, gândirea nehotarâta, care foloseste conditionalul optativ, provine din gândirea mistica asiatica, în care aproape orice propozitie sau fraza importanta foloseste expresia daca vrea Alah, expresie destul de încetatenita si în limba româna, daca va vrea Domnul, daca o da Domnul, etc...

Unde este greseala fundamentala a expresiei de mai sus? În primul rând, în mod logic, Dumnezeu ne vorbeste (ne porunceste, ne inspira, ne îndeamna etc.) prin gânduri importante, esentiale, astfel ca expresia este inutila. Folosirea ei indica o neâncredere în vointa divina si în faptul ca pricipalele noastre actiuni sunt inspirate de ea(sau, cel putin, aprobate). Cu alte cuvinte, expresia conditionala indica o lipsa de credinta în ocrotirea divina si în propriile forte, de unde si doza mare de neâncredere în posibilitatea realizarii viselor. Ati înteles deviza Eu cred în Dumnezeu si-n mine!? Sa nu introduceti niciodata în gândirea de actiune conditionalul optativ si expresia amintita! Sa gânditi în termeni foarte precisi si foarte siguri! Voi face aceasta! Voi obtine cutare lucru! Voi..Clar? Astfel, veti elimina nehotarârea din gândire care va deveni nehotarâre de actiune. Cum gânditi, asa actionati. Daca gânditi nehotarât, actionati la fel de nehotarât, încât este normal sa esuati în multe din intreprinderile voastre. Gândul poseda energie prin care hiperconstiinta noastra se conecteaza la zone distincte din Hiperconstiinta Omeneasca Mondiala. Daca este sovaielnica, hiperconstiinta personala nu reuseste sa se conecteze în punctul exact din care ne poate stabili destinul de învingator, nu poate trece macar de mentalul inferior sau colectiv.

Ati înteles care este regula? Corectati-va modul de gândire! Controlati gândurile si, când devin sovaielnice, corectati-le, faceti-le ferme! Învatati creierul sa nu mai foloseasca stereotipul dinamic de gândire care ia în considerare conditionalul optativ, care foloseste formule sovaielnice! Asa cum vom vedea si în capitolul urmator, destinul(soarta, ursita, karma etc.) e un simplu program mental, la interferenta dintre programul arhaic si hiperconstiinta personala, pe care îl putem modifica în limite foarte largi. Programarea mentala e la îndemâna constiintei, care îsi subordoneaza “zeul” arhaic cu programul sau si îsi armonizeaza relatiile cu hiperconstiinta personala. Aceasta minune începe cu programarea gândirii, cu disciplinarea ei, cu determinarea ei sa functioneze în limitele deja stabilite (reperele si procesele gândirii logice) si în cele pe care le vom discuta în continuare.

Gândeste mereu la viitor! este o sugestie pozitiva care îti va patrunde, prin constiinta, în inconstient, determinând o modificare de program. Cei care gândesc la trecut nu participa la faurirea viitorului si progresului. Modul lor de gândire (anormal) poate fi determinat de mai multi factori : au trait bine în trecut si se întorc, prin memorie la aceea perioada; au fost învatati sa gândeasca la trecut, prin meseria lor; nu au fantezia necesara imaginarii viitorului; au trait esecuri, astfel ca nu mai au curajul de a gândi viitorul, etc.. Nu ne intereseaza astfel de situatii. Noi învingatorii, privim mereu catre viitor, gândim în termeni de viitor, caci am studiat trecutul si am extras din el toate învatamintele necesare. Trecutul personal, national si al umanitatii nu mai poate fi reparat, nu poate fi modificat, fapt pentru care nu trebuie sa ne cantonam în el. Exceptie fac persoanele care au ca profesie sau ca pasiune studierea enigmelor trecutului. În problemele succesului, ne intereseaza , însa, sa nu ne cantonam în trecutul personal, în succesele sau esecurile lui, ci sa aspiram mereu catre succese rasunatoare în viitor.

Cine gândeste intens la viitor se conecteaza, prin hiperconstiinta personala, la Hiperconstiinta Omeneasca Mondiala, creându-si sanse sporite de materializare a viselor. De asemenea, cel care gândeste la viitor nu-si consuma inutil energie nervoasa pentru a retrai si a judeca trecutul personal, în mod obsesiv, de multe ori si în mod inutil, caci trecutul nu se întoarce, sa-l putem trai cum am vrea. Daca e nevoie de reparat, de îndreptat sau modificat din greselile trecutului, aceasta se poate face numai în viitor. Gândirea cantonata în trecut nu e productiva, caci nu ofera planuri, vise, idealuri, ci fragmente din viata trecuta, care nu mai pot fi traite efectiv. Un singur tip de trairi trecute merita a fi memorate si rememorate-victoriile. Ele sunt sugestii pozitive care ne sporesc încrederea în fortele proprii(daca am putut atunci, voi putea din nou), ne întaresc imginea de sine pozitiva, ne mobilizeaza sa obtinem noi victorii, pentru a trai din nou placerea învingatorului. În nici un caz, nu lasati amintiri urâte(neplacute, dureroase, etc.) din trecut sa va invadeze constiinta, sa va afecteze gândirea, caci, nu numai ca nu sunt folositoare dar va si sugestioneaza negativ! [...]


de Pavel Corut