Un an nou mai bun!!!

Zilele astea de nou inceput de an ne avand ce face, ma gandeam la marile evenimente ale anului trecut (si nu doar cele placute). Tragedia ce a avut loc in Paris, violul ce a scandalizat opinia publica si multe altele petrecute de-a lungul anului. Evenimente de un dramatism iesit din comun. Dar cum spune si proverbul "Semeni vant culegi furtuna. Societatea se grabeste sa ii bage pe autori la racoare sau in cel mai bun caz pentru ei sa ii achite, sa le dea cu suspendare sau arestati la domiciliu sub control judiciar. Dar peste toate acestea cred ca aceste personaje care fac fel de fel de rele reactioneaza la ceva. Nu cred ca e om rau pe lumea asta sau cineva care vrea sa faca rau pur si simplu pentru ca asta e natura lui. Nu cred ca exista asa ceva, totul e o reactie la ceva, si trebuie cautata si analizata cauza care l-a determinat. Situatia sociala, educatia primita, anturajul, a fost sau nu abuzat si acum se razbuna, etc. Trebuie facute niste anchete in aceasta directie.
Pe de alta parte sunt convins ca niciodata nu vom putea schimba masele de oameni, ci schimbarea se face la modul individual. Eu as zice sa incepem prin a nu mai arunca gunoaiele pe strada, sa incercam prin a nu mai vorbi urat unii cu altii sau despre altii

despre - Mos Nicolae sau Sannicoara

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulati a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor. Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care pazea poarta dinspre rasarit a cerului.

Mos Nicolae

Mos Nicolae este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus. In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea erei noastre. "Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul nikao - "a invinge", substantivul nike- "victorie"), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca" (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legenda ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157). Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.

Ion Ghinoiu

a venit iarna 3

e o vreme asa de frumoasa ca zici ca e primavara. Dar noi avem speranta ca vine ea iarna cu cele noua cojoace ale sale, nu-i asa? Si odata cu ea Mosii cei generosi: Mosu cu nuielusa sau nu..., mosu Craciun
ce mai pe ulita noastra totusi?
Vine-o baba -ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
si ea ce-i.
S-otareste rau batrana/Pentru micul Barba-cot.
-"Ati innebunit de tot-/Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!"
Cica vrei sa stingi cu paie/Focul cand e-n clai cu fan,
S-apoi zici ca esti roman!
Biata baba a-ntrat in laie
La stapan!
Ca pe-o bufnita-o -nconjoara/Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,/Plina-i stramta ulicioara/De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna/Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,?se-vartesc si tipa-ntr-una/Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
-"Dracilor, santeti pagani?
Maica mea!Sa stai cu batul/Ca la cini!"

a venit iarna! 2

Iarna cu hainele ei albe ar fi simbolul curateniei, curatiei, a optimismului, , iar o excursie la munte pare a fi cea mai buna idee de weekend...
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica/ Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel;/O caciula mai voinica/ Decat el
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii, ?Sta pe loc- sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,/ De copii!
El degraba-n jur chiteste, /Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!/Toata ceata navaleste pe -ntrecut.
- "Uite-i , ma , caciula, frate,/ Mare cat o zi de post-
Aoleu, ce urs mi-a fost!/ Au sub dansa sapte sate/ Adapost!"
Unii-l iau grabit la vale,/Altii-n gluma parte-i tin-
Uite-i, fara pic de vin/ S-au jurat sa-mbete-n cale/ Pe crestin!

a venit iarna!

A venit iarna si o data cu ea sarbatorile, vizitele celor dragi, sentimentele mai bune, recunostinta, vacantele...
poezia.
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand,
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii,
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
ploi vestesc.
Cei mai mari, acum, din sfada,
Stau pe-ncaierete pusi;
Cei mai mici, de foame- adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste -abea, abea;
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!