Dovada invulnerabilitatii tale: "DE FIECARE DATA CAND NU RESIMTI SUFERINTA LA UN RAU CARE TI SE FACE, TOT ATAT RAU MOARE IN LUME" Buddha

Uneori nu ne traim viata asa cum ar trebui, suntem mai mereu angrenati in acesta lupta continua cu viata, dar de ce ne luptam cu viata, sa avem bani, succese personale si in cariera, mai putin personale, pentru ca apare dusmanul numit "invidie" si in loc sa vedem iarba din curtea noastra, vedem iarba mult mai frumoasa din curtea vecinului, insa odata ce te apropii vezi cu stupoare ca nu e chiar asa, o iluzie creata de distanta, e ca si cum ai alerga la un cros avand privirea in alta parte numai inainte nu si te trezesti la finalul concursului ca te afli pe o pozitie slaba, uneori este necesar sa privim si in curtea noastra, vom avea multe surprize placute.

oda prieteniei

motto: "pai viata mea mea e un sprit de vara/pe timp de iarna fara sifon/ce l-as mai bea ultima oara, intr-o seara/ sa nu mai mor"
Uneori ne coplesesc grijile si ar putea parea ca toata lumea cu toate preocuparile ei, cu toate bunele si relele, bucuriiile si tristetile se reduc la aceasta stare care ne ingreuneaza si ne posomoraste.
e momentul cand devenim egocentrici, cand gandim o lume intreaga in noi si uitam complet ca o lume intreaga e in jurul nostru.
ce pacat....ca ne cufundam in acesta stare nedefinita, incomoda si perdanta
daca in acel moment apare un prieten de nadejde, apare miraculos speranta.daca apar mai multi prieteni dragi in jurul nostru parca ne invioram,toata ceata se ridica si simtim ceva extraordinar..miraculos..chiar asa, prietenia e un miracol. daca e adevarata, actiunea ei e simpla, dar eficienta: grijile nu dispar, o stim prea bine, insa le facem fata usor pentru ca se instaleaza acea stare nedefinita, plina de caldura, de sperante, de sentimentul ca ceea ce ieri parea imposibil azi e posibil prin simpla rasucire a unei baghete magice!! sigur, planurile inca lipsesc, dar cu timpul se incropesc si totul devine real.ce bucurie!!!!

Ne aflam pe acest pamant, socializam in aceasta lume asa de putin comfortabila, luptam pentru o viata mai buna chiar si prin mijloace mai putin morale, luptam cum putem zi de zi, ne gandim la ce frumos a fost trecutul si ce ne va astepta in viitor fara a ne gandi la ziua de azi, la clipa prezenta, suntem ca niste roboti cu chip de om, ca niste masini. Am cautat in decursul anilor sa gasesc acel echilibru care ma poate duce la un nivel superior, am cautat persoane cu care sa pot conversa, schimba impresii, pareri despre aceasta. In fiecare zi incerc sa fac un pas mic catre acel nivel nu stiu daca reusesc sau nu principalul e ca ma straduiesc. Incerc si sper sa reusesc sa am o viata lipsita de griji, sa am o familie fericita care sa nu duca grija zilei de maine, dar cum pot sa fac, sa facem asta atata timp cat traim in aceasta lume prea putin comfortabila, lume care nu ne ofera nimic sau daca este posibil ne ia, avem exemplul zilelor noastre. Am un viciu. Joc la loto in fiecare saptamana, si vad acolo stand la rand oameni necajiti se citeste pe fata lor, pensionari, oameni care cu o zi in urma demonstrau in fata Prefecturii ca le erau amenintate posturile, posibile disponibilizari, oameni cu familii de intretinut. Speranta moare ultima - o vorba din popor. Intrebarea mea si cred ca a multora dintre noi: oare merita sa traim asa de pe o zi pe alta, eu zic ca nu merita, incerc sa vad lucrurile si altfel. Citeam cu ceva zile in urma ca pamantul si tot ceea ce este pe pamant e influentat de miscarea planetelor, sa cred sa nu cred nu stiu, ma gandesc ca daca afara e vreme urata inorat oamenii se simt deprimati, la eclipsa eram la ai mei bunici nu spun ca pasarile pisica cainele toate "orataniile" din curte au mers la culcare. Gasesc argumente logige sa cred aceasta varianta. Dar cum ne putem noi oare substitui acestor influente planetare. Eu unul incerc sa le iau ca atare. Asta e natura trebuie sa-si urmeze cursul.

Despre succes 1

Am citit undeva ca pentru a reusi in viata, scaunul pe care ne asezam trebuie sa aiba patru picioare: munca, talentul, norocul si bunul-simt.
ce rol joaca familia in aceasta ecuatie? dar tipul de familie? de exemplu: o familie poate fi fericita sau nefericita. zice un mare scriitor, Lev Tolstoi, "toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericita e nefericita in felul ei."
acum , revenind la prima fraza, bunul-simt se refera la a munci cu perseverenta chiar si atunci cand da bafta peste tine si ai putea sa treci usor de la banala modestie la atractiva aroganta!
Norocul e ca o loterie, deci nu avem control defel asupra lui...
iata ca succesul e foarte tentant!
dar depinde de atatia factori, incat...
doar daca nu ai o personalitate puternica ca a lui Jackie Kennedy

Despre succes

A avea succes in viata si activitatea profesonala nu este intodeauna simplu. Va trebui sa iubesti ceea ce faci. Daca scopul nostru va fi sa facem bani, ne vom amagi singuri, mai mult ca sigur ne vom pierde energia in timp ce vom incerca sa ne imbogatim.
Pasiunea, placerea este combustibilul si o sursa incredibila de inspiratie in tot ceea ce vom face si vom intalni in viata. Prin urmare primul pas in a fi o persoana de succes este sa gasesti ceva care-ti place la nebunie sa faci.

Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta - PD Uspensky

In sistemul nostru, capatul "razei creatiei", este Luna. Luna este o planeta in crestere. Energia cresterii lunii, vine de la Pamant, unde este sustinuta de actiunea conjugata a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar. Aceasta energie este primita si conservata intr-un gigantic acumulator situat la suprafata Pamantului. Acest acumulator este viata organica de pe Pamant. Viata organica alimenteaza Luna. Tot ce traieste la suprafata Pamantului oameni, animale, plante servesc drept hrana pentru Luna. Luna este o fiinta vie gigantica, ce se hraneste cu tot ceea ce respira si tot ce traieste pe Pamant. Luna nu poate exista fara viata organica de pe Pamant asa cum viata organica de pe Pamant nu ar putea exista fara Luna. Procesul de incalzire si de crestere a Lunii este in stransa legatura cu viata si moartea de pe pamant. Toate fiintele vii elibereaza in momentul mortii o cantitate de energie care le-a animat; aceasta energie sau ansamblul "sufletelor" tuturor fiintelor vii este atrasa spre Luna ca de un electromagnet urias si ii aduce caldura si viata de care depinde cresterea sa, adica cresterea razei creatiei. In economia universului nu se pierde nimic, atunci cand o energie si-a terminat "treaba" pe un plan trece intr-un alt plan. Sufletele care merg pe Luna, avand un anumit nivel de constiinta si memorie, sunt supuse unui numar mare de legi (96), cu alte cuvinte, in astfel de conditii incat nu mai exista cale de salvare pentru ele in afara de o evolutie generala in cicluri incomensurabil de lungi. Luna este "la extremitate, "la capatul lumii; ea este acea "tenebra" a doctrinei crestine in care va fi plansul si regretul greselilor facute.
Influenta Lunii asupra tuturor fiintelor vii se manifesta in tot ceea ce se intampla pe Pamant. Toate actiunile rele, toate crimele, toate sacrificiile, toate faptele eroice, la fel ca si cele mai mici fapte si gesturi ale vietii obisnuite. Toate acestea sunt comandate de Luna.
Eliberarea care vine cu cresterea puterilor si facultatilor mentale este o eliberare de sub jugul Lunii. Partea mecanica a vietii noastre depinde de Luna, este subjugata Lunii. Dar daca dezvoltam in noi insine constiinta si vointa si le supunem lor toata viata noastra mecanica, vom scapa de sub jugul Lunii.

Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta - PD Uspensky

Rugaciunea broastei

Un mare pictor si-a rugat un prieten medic sa vina si sa ii spuna parerea despre ultima sa lucrare, pe care o considera cea mai buna intre toate cate pictase pana atunci. Medicul a examinat indelung pictura, analizand-o pana in cele mai mici detalii. Au trecut astfel 10 minute, iar pictorul a devenit nerabdator:
- Ei bine, ce zici?
- Hm, se pare ca este un caz de dubla pneumonie, i-a raspuns medicul.

Anthony de Mello

Fiecare om detine cunoasterea din punctul lui de vedere, a specialitatii sale. O persoana poate fi preocupata de teologie, atunci al va percepe omul si al va privi ca fiind crestin sau necrestin, un om al legii il va privi pe om ca pe un posibil client, un subect pentru aplicarea legilor, un moralist cand va aduce in discutie ideea binelui sau raului, samd, In acest fel vorbind intodeauna lucruri diferite oamenii nu se vor intelege prea curand

Intrebari

Una din multele intrebari care ne framanta pe toti este: de ce oamenii se dusmanesc intre ei?, de ce se sicaneaza?, de ce-si fac rau unul altuia?, care ar fi cauza?, originea raului?, de unde se naste, din ce se naste? De ce sunt oameni care ucid in numele religiei?. Au ei oare un alt Dumnezeu rau, asupritor?, ce forta necunoscuta noua provoaca toate nenorocirile din lume?
Sa fie oare omul?, oare atat de inconstient e?, atat de adormit incat sa-si faca rau siesi?, l-a sedat cineva?.
Dar cine?, diavolul?, daca e el atunci Dumnezeu unde e?, unde sta?, Unde sunt acei emisari ai binelui? stau ascunsi?, ascunsi de frica cui?, de ce nu-si strang randurile si pleaca la lupta impotriva tuturor relelor, nenorocirilor de pe pamant?. Au puterea sa o faca. Totul sta in puterea omului.

Oare?

Este ceva timp de cand ne aflam intr-un razboi psihologic, din cauza italienilor care au ajuns sa ne huleasca asta dupa cazul Mailat si mai nou acum cu violul unei minore de 14 ani, savarsit de doi romani tigani sau nu, oricum erau in Italia pentru orice numai pentru munca nu. Ar ma fi situatia dintre Unguri si Romani cu privire la autonomie poate putin atenuata de tragedia hambalistului roman Marian Cozma, insa si aici parerile sunt impartite cu privire la vinovati (ungurii sau tiganii interlopi), la care se mai adauga si criza economica ce ne afecteaza pe toti, ma gandesc si eu ca orice om ca aceasta criza poate e declansata de anumiti care au interese. Si ar mai fi multe de comentat pe aceasta tema, insa grija pentru ziua de maine nu ne ofera ragaz, aici vor invinge numai cei cu un psihic puternc . Se si vad evenimentele negative generate de criza, atacurile asupra unor banci, case de schimb valutar, depozite de armament etc. Nu pot sa nu ma gandesc la ce-mi spunea un prieten "Se apropie anul 2012".

O mie de intrebari si un OM ce nu-si merita soarta.

Duminica 8 februarie 2009. O zi de inceput de februarie dar ai zice ca e inceput de primavara, pare a se anunta a fi o zi buna si din punct de vedere al starii mele de spirit. Ma ridic din pat pe la ora 9.45, doar e duminica.nu? pot sa-mi permit sa mai lenevesc putin. Acum partea mai tragica as zice a unei zile care mi-am impus sa fie buna a fost continuarea ei, mai exact odata ce am deschis calculatorul si totodata internetul. Vestea tragica care m-a facut sa-mi pun multe intrebari cu privire la bunul mers al unei zile care se spune ca depinde foarte mult ne NOI de felul cum ne propunem sa incepem ziua, a fost si este ca Marian Cozma pivotul echipei nationale de hambal masculin a murit in Ungaria fiind injunghiat in inima.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Un gand

Sunt zile in care-mi spun sau incerc sa ma conving ca viata trebuie traita nu dupa un sablon trasat de altii ci asa cum vrem noi, cum ne dorim. Spun asta pentru ca avem o singura viata si nimeni nu stie cu exactitate cat va dura, drept pentru care sunt ferm hotarat sa nu mai las nimic sa-mi scape, nici o ocazie.
Ma mai uitam zilele aste la TV si vad pe un program "un nou tun dat poporului roman".. apoi ma intreb traim in romania si vrem sa traim bine?..NU, daca vrea cineva sa traiasca bine sa traiasca pe cont propriu ca de altfel nimeni nu misca un deget sa te ajute, asa ca nu ratati nici o ocazie;)

povestea fetitei care scria tot timpul

Scrisul personal ne ajută să favorizăm o întâlnire posibilă cu multitudinea de stări ce coexistă în noi. Ne poate reconcilia astfel cu unele dintre contradicţiile noastre.

Era odată o fetiţă a cărei nevoie importantă nu era să se joace cu păpuşile, nici să se amuze cu prietenele ei, cu atît mai puţin să se intereseze de băieţi sau să o întrebe tot felul de lucruri pe mama ei. Nevoia ei cea mai mare, cea mai importantă era să scrie. Practic, scria tot timpul. De fiecare dată când avea un moment doar pentru ea, se urca în camera ei, închidea uşa, se aşeza lângă pat, pe jos, îşi deschidea caietul „secret” şi începea să scrie sau, mai degrabă, continua să scrie.
Când părinţii ei, bunica ei sau prietenele ei o întrebau: „Vrei să ne citeşti şi nouă ce ai scris?”, ea le răspundea : „Sunt lucruri personale, doar ale mele, pentru mine scriu!”
Toate acele cuvinte, toate acele fraze pe care le scria cu răbdare erau doar ale ei. Nu voia să arate nimic şi nici să vorbească despre asta cu cineva. Era ca şi cum ar fi avut o insulă în care doar ea era regina şi prinţesa.

O să mă întrebaţi acum: „Dumneavoastră, care cunoaşteţi atâtea lucruri, care aţi scris atât de mult, ar trebui totuşi să ştiţi ce scria fetiţa, nu? Ar trebui să aveţi o idee despre ce ar fi putut scrie o fetiţă de unsprezece ani?”
Ei bine, chiar dacă aş şti, nu v-aş spune. Când un copil scrie, fie că e vorba despre o fetiţă sau un băieţel, când scrie, nu doar din toată inima, ci şi cu toate visele lui, cu întrebările cele mai importante, cu secretele, cred că trebuie să îi respectăm decizia, refuzul de a vorbi despre asta. Cred că este bine să respectăm acel teritoriu personal, pe care îl reprezintă un caiet, un carneţel, în care sunt scrise confidenţele, entuziasmul, emoţiile, poveştile evenimentelor sau al întâlnirilor trăite de un copil.
Poate nu ştiţi încă, dar cele mai importante lucruri din viaţa unui copil sunt scrise cu cuvinte de tăcere. Cuvintele de tăcere sunt foarte rare şi nu se găsesc în nici o carte, rămân mult timp închise în piept, alunecă uneori pe gât, însă nu ajung niciodată în gură. Cuvintele tăcerii nu sunt făcute pentru a fi auzite cu urechile. Cuvintele tăcerii se murmură prin gesturi discrete şi expresii imobile, se citesc cu ochii închişi, se ascultă cu inima, se păstrează în adâncul sinelui, în tandreţea emoţiilor.

Cuvintele tăcerii care pluteau în mintea şi în corpul acelei fetiţe erau cu adevărat tăcute. Se lăsau desenate de degetele ei, pe o foaie de caiet, căutau pur şi simplu o foaie de hârtie pe care să se aşeze. Pentru moment, nu aveau nevoie să fie ascultate. Voiau doar să urce la suprafaţă, deoarece veneau de foarte departe, parcurseseră un drum lung în imaginarul acelei fetiţe. Aveau nevoie să respire puţin aer, să danseze sub stiloul ei, să respire profund, pentru a se simţi vii. Aveau nevoie să fie primite şi privite doar de către ea, murmurate de şoaptele emoţiilor ei, înainte să se aştearnă într-un caiet de şcolar. Deocamdată, fetiţa scria pentru ea. Într-o zi, cu siguranţă va scrie şi pentru ceilalţi, pentru cititorii necunoscuţi. Atunci cuvintele ei îşi vor lua zborul, vor traversa spaţiul, vor trece dincolo de mări şi de oceane şi vor fi în sfârşit primite, ascultate şi înţelese de către toţi cei care se vor recunoaşte în ele.
Şi, dacă o veţi întâlniîntr-o zi şi îi veţi descoperi cuvintele, sunt sigur că vă vor însoţi mult timp. Atunci, să nu ezitaţi să le păstraţi cu grijă în inima şi în gândurile voastre.

Jacques Salome

intrebari filozofice

Am citit de curand preocuparile principale de cariera ale unui filozof cu vechime in campul muncii. Si spunea el ca intrebarile la care incearca sa raspunda la seminariile si conferintele la care participa sunt urmatoarele:
- cum pot gasi un inteles, un scop, o vocatie vietii mele?
- ce pot sa stiu?
- ce trebuie sa fac?
- este viata dincolo de moarte?
- pe cine iubesc? Cine ma iubeste?
- ce anume imi limiteaza libertatea?
- Cum ma pot elibera de prejudecati sociale, politice ce-mi sunt impuse de familie si cultura?
- Carui ideal, carei credinte ma pot incredinta fara sa-mi distrug eul?
- Ce presupune experienta sacrului?
- Cum pot trai o viata spirituala intr-o lume dominata de o viziune a unei relitati tehnologice, economice
- Cum putem crea o lume mai dreapta si mai pacifista?
Eu cand am citit aceste intrebari mi s-au parut foarte dificile unele, unele mai simple, iar altele dependente de factori exteriori.