Cerere sau pretentie

Mihai ii spune prietenei lui Mihaela: "Ma simt singur si as vrea sa petreci seara asta cu mine." E o cerere sau o pretentie? Nu stim, pana cand nu observam cum se poarta Mihai cu Mihaela daca ea nu se conformeaza cererii lui. Sa presupunem ca ea raspunde: "Mihai, sunt foarte obosita. daca ti-ar placea sa ai companie, ce-ar fi sa gasesti pe altcineva care sa petreaca seara cu tine?" Daca Mihai remarca apoi: "E tipic pentru tine sa fii atat de egoista!", cererea lui a fost de fapt o pretentie, in loc sa empatizeze cu nevoia ei de a se odihni, el a blamat-o.
Sa luam alt scenariu:
Mihai: "Ma simt singur si mi-ar placea sa petreci seara cu mine".
Mihaela: "Mihai, sunt foarte obosita. Daca ti-ar placea sa ai companie, ce-ar fi sa gasesti pe altcineva care sa petreaca seara cu tine?"
Mihai se intoarce fara sa spuna nimic
Mihaela, simtind ca e suparat; te supara ceva?"
Mihai: Nu
Mihaela: Haide Mihai simt ca ceva nu e in ordine. Ce s-a intamplat?
Mihai: Stii cat de singur ma simt. Daca m-ai iubi cu adevarat ai petrece seara cu mine
Din nou, in loc sa empatizeze, Mihai interpreteaza raspunsul Mihaelei ca o dovada ca ea nu il iubeste si il respinge. Cu cat avem mai mult tendinta sa luam un refuz drept respingere, cu atat sunt sanse mai mari ca cererile noastre sa fie interpretate ca pretentii. Ceea ce conduce la crearea unui cerc vicios: cu cat oamenii aud mai multe pretentii, cu atat se simt mai prost in prezenta noastra
Pe de alta parte, am sti ca cererea lui Mihai a fost o cerere autentica, si nu o pretentie, daca la raspunsul Mihaelei ar fi dat dovada de respect pentru sentimentele si nevoile ei.
De exemplu: "Sa inteleg ca te simti epuizata si ai nevoie de odihna in seara asta?"


Marshall Rosenberg