In anii1920, o tanara, June, a plecat de la ea de acasa din Kansas City si s-a dus de una singura la Shanghai- o calatorie foarte periculoasa pentru o femeie singura, mai ales in acele vremuri. Acolo, June a cunoscut si s-a maritat cu un detectiv britanic, care lucra in politia coloniala din cadrul Centrului International de Comert. Cand japonezii au cucerit Shanghaiul, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, June si sotul ei au fost inchisi intr-un lagar. Dupa ce au supravietuit acestor ani oribili de lagar, ea si sotul sau au pierdut practic totul. Fara nici un ban, au fost repatriati in Columbia britanica.
Nepotul lui June povesteste: " Imi amintesc de vremea cand eram copil si am cunoscut-o pe June, o doamna in varsta exuberanta, a carei viata a avut un curs impresionant. In ultimii ani, facuse un atac cerebral si ramasese partial paralizata; dupa o perioada de refacere foarte lunga si dificila, ea a reusit sa umble din nou, dar schiopatand. Imi amintesc ca in acea vreme am iesit odata in oras cu June, cand ea avea vreo saptezeci de ani. Nu stiu cum a facut, dar dupa cateva minute am auzit un tipat usor- striga dupa ajutor.Cazuse si nu se mai putea ridica. M-am repezit sa o ridic si tocmai cand faceam asta, in loc sa se planga sau sa se lamenteze, a inceput sa rada. Singurul ei comentariu a fost unul voios: "Bine macar ca pot iar sa umblu".
dupa Daniel Goleman, Inteligenta emotionala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Doar o vorba sa-ti mai spun