talentul organizatoric si IQ-ul grupului

Fiecare lucrator intr-o organizatie este un mare expert intr-un anumit domeniu si astfel productivitatea sa depinde de eforturile coordonate ca parte a unei echipe oragnizate: scriitorii nu sunt editori, programatorii nu sunt distribuitori de soft. Cum oamenii au lucrat totdeauna in tandem in cazul unei munci calificate in cunoastere, echipele devin mai importante decat lucrul pe cont propriu.
Sedintele sunt cele mai clare exemple si cele mai vechi asupra felului in care se impart atributiile in munca. Retelele electronice, posta electronica, teleconferintele, echipele de lucru, retelele neoficiale si altele asemenea sunt noile entitati functionale din punct de vedere organizatoric. Tot asa cum ierarhia explicita reprezinta scheletul organizatiei, oamenii, aceste puncte sensibile, sunt sistemul ei nervos central.
De cate ori oamenii colaboreaza, indiferent daca este vorba de o sedinta de planificare sau de o munca in echipa pentru un anumit proiect comun, exista un IQ al grupului, ce insumeaza talentele si capacitatile celor implicati. Cel mai important element in inteligenta grupului nu este atat un IQ academic, ci mai curand al inteligentei emotionale. Cheia in cazul unui grup cu un IQ ridicat consta in armonizarea sa sociala.
Rezultatul general in cazul grupurilor armonioase a fost ajutat de faptul ca a existat de fiecare data un membru extrem de talentat;grupurile cu prea multe frictiuni nu au reusit sa-si foloseasca membrii cu mari capacitati. Unde exista un nivel crescut de stagnare emotionala si sociala- indiferent ca provine din frica sau din manie, din rivalitati sau din resentimente- oamenii nu pot da ce au mai bun. Armonia le permite grupurilor la maxim de calitatile creatoare ale celor mai talentati membri ai lor.
Retelele informale sunt extrem de importante pentru rezolvarea problemelor neprevazute. Organizatiile formale exista pentru a rezolva probleme usor de anticipat. Dar atunci cand apar probleme neasteptate, organizatiile informale intra in actiune. Aceasta retea extrem de complexa de legaturi sociale formeaza o echipa de colegi gata oricand de actiune si care se intareste in mod surprinzator, transformandu-se in retele stabile. Retelele informale se adapteaza mai repede si se misca rapid pe diagonala, eliptic, depasind birocratia pentru a rezolva propriu-zis treaba.
Desi oamenii lucreaza zi de zi impreuna nu inseamna neaparat ca au incredere unul in celalalt, pentru a-si impartasi informatii mai intime ( cum ar fi dorinta de a-si schimba slujba sau resentimentele fata de comportamentul unui sef sau al colegilor) .
Exista cel putin trei categorii de retele de comunicare- cine cu cine vorbeste; reteaua expertilor, bazata pe persoanele care sunt pregatite sa dea sfaturi ; si reteaua de incredere.
Sa fii punct nodal intr-o retea a expertilor inseamna sa ai o foarte buna reputatie in domeniul tehnic, ceea ce adesea duce la o avansare. Nu exista insa nici o legatura intre a fi expert si a fi o persoana in care ceilalti sa aiba incredere pentru a-si marturisi secretele, indoielile si vulnerabilitatile. Un mic tiran local sau un micromanager poate sa fie un mare expert, dar nu va inspira incredere si atunci, dovedindu-se incapabil sa conduca, isi va pierde si eficienta la nivelul unei retele informale. Celebritatile unei firme sunt adesea acei angajati care au foarte multe relatii in toate retelele, indiferent ca este vorba de cea de comunicare, de cea a expertilor sau de cea de incredere.

dupa Daniel Goleman