Astazi m-am gandit sa virez spre ce putem numi esecurile inevitabile ale vietii. Ma tot intreb de ceva timp oare ce schimbare trebuie sa fac, ce trebuie sa accept si ce nu pentru a mi se indeplini o dorinta, dorinta pentru care muncesc si oboseala-si spune cuvantul ca apoi in ajun de examen, caci despre un examen e vorba, sa aflu ca postul, caci si despre un post e vorba, e amanetat de cine trebuie.
Oare chiar nu exista dreptate in lumea asta, chiar asa am ajuns bataia de joc a celor de sus. Dar pana la urma ce rost au atatea lamentari si vaicareli, trebuie sa luptam pana n-om mai putea, poate prindem si noi ceva. Si... ne mai intrebam de ce suntem pe ultimul loc, de ce nu avem ce manca, de ce sunt din ce in ce mai multi cersetori pe strada, intr-un cuvant de ce saracim.
De asta oemeni buni, pentru ca posturile si nu numai se iau de niste smecheri care au cunostinte si relatii, care nu fac altceva decat sa treaca pe la caserie si sa-si ridice salariul, sa doarma bine, sa manance bine ca la urma urmei pentru asta s-au nascut.
Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Doar o vorba sa-ti mai spun