

Toata lumea stie ca tigrul este un animal crud si lacom, dar si foarte ingamfat. De aceea, de multe ori el se poarta prosteste.
Astfel, intr-o zi, pe cand se plimba pe culmea unui munte, vazu deodata trecandu-i prin fata un harciog. Tigrul ii striga, in gluma:
- Hei, harciogule!
- Ce s-a intamplat? intreba hirciogul.
Tigrul il imita, raspunzandu-i prin hohote de ras:
- Auzi! ce s-a intamplat! Uita-te la tine. Nu te vezi cum arati? Si un ghemotoc e mai mare decat tine. Cum de nu ti-e rusine si indraznesti sa-ti arati chipul in lumina razelor soarelui?
Harciogul cel mic intelese ca este bataia de joc a tigrului si se hotari sa se masoare cu el.
- Cum? Razi de mine ca sunt mic?
Hohotind, tigrul il intreba:
- Te crezi chiar asa de mare?
- Asa mic cum ma vezi, Maria ta, toti stau in genunchi in fata mea.
Tigrul hohoti si mai tare.
- Nu mai spune! In genunchi in fata ta? Dupa ce esti asa de mic, mai esti si un mare mincinos?
-Nu ma crezi? spuse hirciogul. Uite, vezi taranii muncind pe ogor? Am sa-ti arat cum vor sta in genunchi in fata mea.
- Hai s-o vad si pe asta!
Hirciogul disparu repede pe ogor si se apropie de tarani. Acestia, vazandu-l, se aplecara de mai multe ori, doar-doar l-or prinde. De unde statea tigrul, oamenii pareau ca fac matanii si ingenuncheaza rand pe rand in fata hirciogului.
Dupa aceasta isprava, hirciogul se intoarse linga tigru.
-Ai vazut, Maria ta? Credeai ca ma laud!
-Ei, mare lucru...
-Atunci, poate poftesti sa faci si Maria ta la fel!
-Bine, zise tigrul. Doar n-oi fi eu mai prejos decat un pipernicit.
Si porni hotarat spre tarani. Acestia, vazandu-l venind, pusera mana care pe ce avea: hirlete, coase, sape si unde incepura sa-l fugareasca in toate directiile, lovindu-l care mai de care, incat bietul tigru abia scapa cu viata. plin de vanatai, se intoarse amarat linga hirciog.
- Ei, cum a fost? Au ingenuncheat oamenii in fata Mariei tale?
Tigrul nu-i raspunse nimic si pleca.
De atunci se spune ca tigrul se fereste de hirciog, fiindu-i tare rusine.