Micul pinguin

Fişă de activitaţi – Urcuşuri şi coborâşuri

Citeşte cu atenţie următoarea povestire
 

Micul pinguin,  Little Boy

            Pe când soarele se culca la orizont, un mic pinguin, numit Little Boy, admira în tăcere spectacolul maiestuos în acord cu ceea ce strămoşii lui făcuseră cândva înaintea lui, de mii şi mii de ori. Nu avea decât un an de viaţă pe pământ dar îi prinsese deja gustul. Fiecare zi şi fiecare ceas însemna o sărbătoare şi un elogiu al vieţii. Să pescuiască, să alerge, să se dea pe gheaţă ... asta ştia cel mai bine să facă, pe banchiza lui de la Polul Nord.

            De altfel, el şi prietenii lui dăduseră un nume banchizei. Era banchiza lor. Spuneau ei. O numeau cu afecţiune „Montagne russe”, pentru că o foloseau mai ales ca să se dea pe gheaţă şi să organizeze întreceri.

            Din vârful acestei imense pături de gheaţă, Little Boy reuşise cu mândrie sute de sărituri în mare, cu care impresionase numeroase femele şi practicase arta surf-ului pe zăpadă atunci când vântul de toamnă o permitea.

            Little Boy era un mic pinguin fericit fără altă ambiţie decât să-şi joace rolul în sânul comunităţii, să se distreze să procreeze, pe scurt, să-şi trăiască viaţa de pinguin, aşa cum o făcuseră atâţia alţii înaintea lui .. şi cum o vor face atâţia alţii după el.

            Până în ziua când sosi Big Mouth. În ziua aceea, viaţa lui luă o altă direcţie, pe care nu o bănuise niciodată.

-          Unde te duci aşa, puiule? spuse o gigantică focă cu glugă care tocmai se urcase fără permisiune pe banchiză.

-          Păi ... Eu nu fac nimic deosebit, răspunse dându-se îndărat Little Boy, care ştia că focile mari, ca această Big Mouth, au prostul obicei să mănânce pinguini mici.

-          Nu te teme. Nu-ţi fac nici un rău. Mi-am înghiţit deja cina ... De fapt, am venit ca prieten.

-          Ah, da...

-          Sigur că da şi o să ţi-o dovedesc deîndată.

Big Mouth îşi scoase de la spate, Dumnezeu ştie cum, ecranul unei plasme de aproape 2 metri, cu un lanţ stereo. Puse totul pe gheaţă şi apăsă pe butonul unei telecomenzi pe care o ţinea într-una din înotătoare.

-          Priveşte toate minunăţiile astea! Îţi fac cu ochiul, nu? Ai vrea să ştii cum le-ai putea avea?

-          Ce sunt astea, de fapt? Eu nu mă pricep la aşa ceva, răspunse instinctiv Little Boy, la fel de prudent.

-          Bun. Înţeleg că va trebui să-ţi explic tot ... Aici sunt produse care se pot cumpăra cu bani. Money, money ... înţelegi?

-          Nu ... Ar trebui?

-          Sigur! Asta e viaţa adevărată. Nu o bucată de gheaţă pe care încremeneşti 12 luni pe an! Gândeşte-te puţin! Câştigi bani şi lumea e  ta. Poţi să-ţi cumperi tot ce vrei. Pricepi? Nu eşti totuşi tâmpit. Doar nu am bătut drumul până aici ca să stau de vorbă cu un înapoiat!

-          Cine a spus ca sunt tâmpit? ripostă micul pinguin, jignit de vorbele lui Big Mouth.

-          Ei, nu! N-am vrut să te jignesc, prietene! Am venit aici să-ţi ofer un job.

-          Ce e aia, job? Întrebă Little Boy, care devenise deodată mai încrezător, simţind că discuţia căpăta aparent un ton mai prietenos.

-          Un job este ceva la care visai tu fără să ştii. Este când faci o treabă pentru cineva în schimbul unui salariu. Şi faci bani! Ai priceput?

-          Sigur! minţi Little Boy, care nu mai voia să fie făcut tâmpit a doua oară.

-          Bun! Te ascult! Când începi?

-          Păi ... să încep ...

-          Ei, da! Te angajez. Ai obţinut slujba. Vrei să ştii în ce constă?

-          Da, îmi închipui.

-          Foarte bine. În fiecare zi îmi prinzi 100 de peştişori. Vezi, acolo, vaporul ala mare?

-          Da.

-          Ascultă, băieţii aia plătesc bine. Eu îţi dau un salariu fix, pentru porţia zilnică. Desigur, vei avea o zi liberă pe săptămână.

-          Da, dar ...

-          Şi dacă te străduieşti un pic şi îmi aduci mai mult, vei câştiga mai mult. Nu –i aşa ca-ţi propun un contract bănos şi avantajos, prietene?

-          Şi ce să fac cu salariul?

-          Ah, tinerii din ziua de astăzi! Nu au câştigat încă bani dar vor deja să ştie cu să-i cheltuiască. Ai puţină răbdare. Când vei avea în buzunar câteva cecuri, o să-ţi explic. Deci, facem târgul? O să ne scăldăm în aur, tu şi cu mine.

Şi astfel Little Boy se puse pe treabă. Folosea plasa de pescuit pe care Big Mouth i-o adusese.  – de fapt i-o închiriase ca să fim mai exacţi – şi reuşi să-şi onoreze contractul fără probleme.

-          Văd, puiule că ai calităţile unui tip de viitor.

Little Boy se bucură de compliment şi spuse, fără să se gândească:

-          Săptămâna viitoare, o să prind şi mai mult ... şi mai mare.

-          Excelent! Pescarii - nişte tipi ca lumea, crede-mă –o să-ţi dea cu siguranţă mai mult, dacă faci aşa. Sunt sigur.

Little Boy se ţinu de cuvânt şi dădu mai mult peşte, tot mai mult. Cu cât treceau săptămânile, cu atât se consacra cu mai multă frenezie muncii, astfel încât era văzut din ce în ce mai puţin vorbind sau distrîndu-se cu prietenii. De acum, tot ce îl interesa era ... să muncească mai mult, tot mai mult.

-          Tu ai simţul afacerilor. Se vede imediat, de la prima privire. Crede-mă, am nas în treaba asta. Sunt în afaceri cu mult înainte să vii tu pe lume, şi lucrători îndârjiţi ca tine nu vezi în fiecare zi. Asculta! Am o propunere. De azi înainte  îţi plătesc 10% în plus pentru lotul de peşti mici şi 15% în plus pentru cei mari. Ce părere ai? Numai ţie-ţi fac oferta asta. Eşti cel mai bun pe care îl am şi ţin să-ţi apreciez zelul la lucru.

-          Okey! Accept.

Zilele bietului Little Boy se transformară într-o cursă dezlanţuită în care, de la o oră la alta, tânjea să facă tot mai mulţi bani. Se apucă să sară peste mese, se trezea mai devreme, răspundea întodeauna cu nu la invitaţiile prietenilor la joacă şi în fiecare seară, înainte de a se pune în pat îşi socotea câştigurile.

-          Bun. Acuma, că ai muncit aşa de bine meriţi din plin să-ţi oferi plăceri.

-          Cum, spune-mi? Îl imploră Little Boy.

-          Ei, simplu.

-          Îţi comanzi pe Internet. Pentru aceasta, îţi trebuie un calculator. Eu tocmai am unul la mine. Ca să ţi-l las te costă salariul pe o săptămână. O să-ţi arăt cum să îl foloseşti, nu e complicat.

Little Boy acceptă şi-şi comandă pe internet tot felul de chestii drăguţe, pe care Big Mouth i le aducea în vizitele sale zilnice. În scurt timp banchiza era plină cu o mulţime de lucruri colorate şi fascinante, care îl umpleau de mândrie. Numai că de atâtea cumpărături, nu mai rămânea loc pentru a-şi primi prietenii. Oricum, aceştia se holbau un pic prea mult, după părerea sa, la jucării pe care le mângâia în fiecare seară după ziua istovitoare de muncă.

Pasul următor fu că nimeni nu mai avu dreptul să se urce pe banchiză, iar Little Boy se trezi din ce în ce mai singur. Cu toate acestea, cum munca îi lua aproape tot timpul, nu suferi prea mult la început, ocupat cum era să folosească şi să mângâie toate aceste produse splendide care se adunaseră, cu trecerea lunilor.

În ziua în care împlini 2 ani, patronul îi făcu o nouă ofertă.

-          Ascultă, puiule. M-ai impresionat. Am o ofertă excepţională pentru tine. Demarez o altă afacere în acelaşi domeniu, în Mexic. Am nevoie de un tip ca tine, ca să pornesc treaba acolo. Îţi ofer un salariu dublu, casă, masă. Ei, ce spui?

-          Eu ...

-          Nu mai sta pe gânduri băiete. Nu este genul de ofertă cu care te întâlneşti de două ori în viaţă. Ai încredere în experienţa mea. Acum trebuie să-ţi apuci norocul. Eşti făcut pentru lucruri mari. Nu ca prăpădiţii aştia. Nişte aşa zişi prieteni, care şi-au luat aripa de pe tine. Tu ştii încotro mergi. În timp ce ei ...

-          Am muncit din greu, e adevărat. Fac deci mult mai mult decât ei ... am dovedit-o.

-          Mie-mi spui. Aşa arată cineva care v-a ajunge departe în viaţă. Asadar, fă-şi bagajele. Plecăm mâine. Te urci pe spatele meu, sunt obişnuit.

Şi aşa Little Boy işi continuă cariera în apropierea ecuatorului. Primul lucru pe care îl remarcă fu căldura puternică ce domnea în zona asta. Trebuia să facă de trei ori mai mult efort ca să obţină acelaşi rezultat ca pe banchiză. Noaptea dormea prost şi în singura sa zi liberă, în weekend, era atât de obosit încât rămânea toată ziua în pat, cu un ventilator, sub care abia reuşea să respire.

Pe măsură ce zilele se scurgeau, slabea. Pofta de mâncare îl cam lăsase, iar vederea îi scădea sub soarele arzător, mereu prezent.

-          M-ai chemat, puiule? Spune repede, că am treabă.

-          Ştiţi ... Mă simt puţin jenat să vă spun asta domnule Big Mouth, dar nu cred că mai rezist mult timp în ritmul asta. Nu sunt obişnuit cu genul asta de climă şi ...

-          E, o să te obişnuieşti până atunci ia-ţi liber mâine, este sărbătoare o să-ţi revii. Du-te şi distrează-te puţin, în loc să dormi tot timpul, asa cum faci în ziua liberă.

Little Boy îi urmă sfatul,  bucuros că are un patron aşa de înţelegător. Într-adevăr a doua zi se întoarse în formă şi putu să-şi îndeplinească sarcina aproape normal. Totuşi, cu timpul, simtomele au apărut din nou. Şi de data aceasta din ce în ce mai intense.

-          Ce se întâmpă, puiule? Nu ai prins decât 50 de peştişori amărâţi toată ziua. Vino-ţi în fire băiete. Nu te plătesc ca să hoinăreşti. Să nu zici că nu ţi-am spus! Îi aruncă sec Big Mouth.

Little Boy, extenuat şi neînţelegând de ce este tratat astfel după ce-şi sacrificase peste un an acestei munci, nu spuse nimic şi se refugie în cămăruţa lui, cea pe care i-o „ dăduse” patronul.

Continuă să muncească dar motivaţia dispăruse. Cumpăra din ce în ce mai multe lucruri ca să nu se mai gândească, dar degeaba. Era nefericit şi o ştia prea bine. Totuşi, doar ideea că trebuie să admită eşecul că trebuie să îi înfrunte pe toţi pinguinii de la Polul Nord îl umplea de ruşine.

Continuă astfel o vreme, cu trudă şi mizerie, până când Big Mouth îl anunţă într-o bună zi.

-          Bun! Te-am învăţat meseria şi în tot acst timp ţi-am oferit un salariu bun, am avut totală încredere în tine şi uite cum îmi mulţumeşti. Fără mine, ai face şi acum caraghioslâcuri cu pinguinii tăi tâmpiţi, ca un copil înapoiat. Ţi-am dat masă ţi-am dat casă şi tu mă laşi baltă. Ai văzut performanţa de săptămâna asta? Doar o biată recoltă de 40 de peşti pe zi. Şi nici măcar din cei mari! Ei, îmi pare rău dar eşti dat afară. Fă-ţi băgăjelul şi du-te de unde ai venit. O sa-mi găsesc pe altcineva. Unul care îmi va fi cel puţin recunoscător pentru generozitatea mea, urla foca fără să-l cruţe.

Complet distrus, Little Boy rămase fără răspuns, îşi luă câteva lucruşoare îşi folosi ultimele economii ca să-şi ia în aceeaşi zi bilet de întoarcere şi în noapte următoare avionul lui ateriză aproape de banchiza natală.

Toţi foştii lui prieteni erau acolo, cu iubitele lor, şi dormeau liniştiţi sub cerul liber. Această privelişte îi dădu o picătură de speranţă. Totuşi chiar în clipa în care se pregătea să îi salute, se gândi la tot ce le făcuse cu un an în urmă şi preferă să se retragă pe o bucăţică mică de gheaţă, care plutea nu prea departe. Acolo, admirând aurora polară, care dansa la orizont, sfârşi prin a adormi târziu în noapte, la capătul puterilor şi al nervilor.

Zilele treceau şi nimic nu îi putea să îi ridice moralul. Îşi regăsise polul lui drag, e adevărat, dar nimic nu mai era ca odinioară. Trăia departe de ai săi, nu mânca decât strictul necesar şi-şi pierdea încet, încet bucuria de a trăi.

 

poveste de Denis Doucet

 

Întrebări:

1.      Ce ai înţeles din această poveste?

2.      Care este continuarea povestirii după tine?