duminică, 14 noiembrie 2010

o poezie

sunt barbatul din neamul de-azur
Daruit cu legende nezise
Strangeti cercul de jur imprejur
Sa descant cu sperante si vise!

Eu sunt plansetul stepei pustii,
Tintuit intre dor si durere.
Dupa-atatea cumplite urgii,
Ma dezleg de uitari si tacere.

Eu sunt umbra stejarului vechi,
Fermecat in padurea-adormita
Sub coroana-mi vin tineri perechi,
Sa se-mbete de dulcea ispita.

Eu sunt zborul din sufletul tau
Ciocirlia tintind catre Soare,
Eu sunt puntea ce trece de rau
Si zefirul ce mangaie -o floare.

eu sunt suflet in suflet de om,
Rasarit pe sub Cer ca o raza.
Stiu c-am fost randunica si pom,
Poate-am fost si o stea ce vegheaza.

Sunt scanteia din riul vrajit
Murmurand printre unde sfioasa
Izvorasc dintr-un vis netrait
Si-oi ajunge vreodata acasa.

Vino, iubito cu ochi de Soare,
Sa bem din Viata nemuritoare,
Sa ne patrundem de nemurire!
Vino, iubito! Vino, iubire!

Pavel Corut

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Doar o vorba sa-ti mai spun