duminică, 14 noiembrie 2010

Cum ar trebui sa priviti viata


"Acel care isi pierde orice interes in semenii sai si ii loveste cat mai mult posibil se va izbi in viata de cele mai mari obstacole. In acesti oameni prinde radacini sentimentul esecului si multi vor deveni niste ratati"
Alfred Adler

o poezie

sunt barbatul din neamul de-azur
Daruit cu legende nezise
Strangeti cercul de jur imprejur
Sa descant cu sperante si vise!

Eu sunt plansetul stepei pustii,
Tintuit intre dor si durere.
Dupa-atatea cumplite urgii,
Ma dezleg de uitari si tacere.

Eu sunt umbra stejarului vechi,
Fermecat in padurea-adormita
Sub coroana-mi vin tineri perechi,
Sa se-mbete de dulcea ispita.

Eu sunt zborul din sufletul tau
Ciocirlia tintind catre Soare,
Eu sunt puntea ce trece de rau
Si zefirul ce mangaie -o floare.

eu sunt suflet in suflet de om,
Rasarit pe sub Cer ca o raza.
Stiu c-am fost randunica si pom,
Poate-am fost si o stea ce vegheaza.

Sunt scanteia din riul vrajit
Murmurand printre unde sfioasa
Izvorasc dintr-un vis netrait
Si-oi ajunge vreodata acasa.

Vino, iubito cu ochi de Soare,
Sa bem din Viata nemuritoare,
Sa ne patrundem de nemurire!
Vino, iubito! Vino, iubire!

Pavel Corut