luni, 28 decembrie 2009

la multi ani!

vacanta de iarna o iubesc mult! cu toate ca a inclus si cateva zile neplatite, ne-am bucurat mult de vacanta de iarna prelungita!
ce surpriza frumoasa martea trecuta cand uitandu-ma pe geam totul era alb! o vacanta a bucuriei si a magiei pe care fulgii de nea o induc. sunt nespus de entuziasmata.
daca adaugi la aceasta minune altele cum ar fi: un ceai cald, cadourile impartite cu cei dragi, o "Ciocolata cu dragoste" cu Johnny Depp, Juliette Binoche si Lena Olin, si un Eros ramazzoti sau joe coker e grozav!sarbatori fericite la toata lumea!

marți, 13 octombrie 2009

Cat de mandri sunteti?

Mândru că sunt român
Da-ti un clik si spuneti-va parerea, pe mine m-a impresionat, si sunt mandru pentru asta.

marți, 14 iulie 2009

O altfel de lume


O lume noua vream s`avem,

Un pamant nou vrem sa stapanim,

Co` apa limpede si rece noi vrem sa ne racorim,

Copaci de felurite specii vrem s`admiram,

Pasari si animale noi sa vanam,

Cu pestii apelor sa ne laudam,

Pe curcubeie noi vrem s`alunecam,

Spre noi tinuturi virgine sa traim.

luni, 13 iulie 2009

Iluzie


O lume plina da jucarii,
Ne-astepta sa ne jucam copii,
In lumea plina de jucarii,
Toate sunt iluzii copii,

marți, 19 mai 2009

Ruga

"Dumnezeul meu preaiubit,
despre ceea ce esti,
cu focul care esti,
Tu, cel Misterios,
ocupa-mi mintea
si atinge-mi sufletul,
largeste-mi constiinta,
si indreapta-mi viata catre evolutie,
ca in aceste zile lucrarea mea sa fie
intru ceea ce esti tu.
Doamne, binecuvanteaza-mi viata.
Asa sa fie.
Pentru viata."

RAM

luni, 18 mai 2009

Povestea saracului om bogat


"Toata viata sa, s-a concentrat in focul sau launtric ca are o bogatie uriasa si in fiecare zi traia acest vis si il impartasea cu cei din jur. Apoi, cand a murit, toata lumea a spus: "Biata fiinta. A crezut ca o sa se imbogateasca, dar n-a reusit niciodata". Dar stiti, omul s-a nascut din nou si a devenit rege al Angliei, in vremuri de mare bogatie, in aristrocratie."

RAM

luni, 4 mai 2009

talentul organizatoric si IQ-ul grupului

Fiecare lucrator intr-o organizatie este un mare expert intr-un anumit domeniu si astfel productivitatea sa depinde de eforturile coordonate ca parte a unei echipe oragnizate: scriitorii nu sunt editori, programatorii nu sunt distribuitori de soft. Cum oamenii au lucrat totdeauna in tandem in cazul unei munci calificate in cunoastere, echipele devin mai importante decat lucrul pe cont propriu.
Sedintele sunt cele mai clare exemple si cele mai vechi asupra felului in care se impart atributiile in munca. Retelele electronice, posta electronica, teleconferintele, echipele de lucru, retelele neoficiale si altele asemenea sunt noile entitati functionale din punct de vedere organizatoric. Tot asa cum ierarhia explicita reprezinta scheletul organizatiei, oamenii, aceste puncte sensibile, sunt sistemul ei nervos central.
De cate ori oamenii colaboreaza, indiferent daca este vorba de o sedinta de planificare sau de o munca in echipa pentru un anumit proiect comun, exista un IQ al grupului, ce insumeaza talentele si capacitatile celor implicati. Cel mai important element in inteligenta grupului nu este atat un IQ academic, ci mai curand al inteligentei emotionale. Cheia in cazul unui grup cu un IQ ridicat consta in armonizarea sa sociala.
Rezultatul general in cazul grupurilor armonioase a fost ajutat de faptul ca a existat de fiecare data un membru extrem de talentat;grupurile cu prea multe frictiuni nu au reusit sa-si foloseasca membrii cu mari capacitati. Unde exista un nivel crescut de stagnare emotionala si sociala- indiferent ca provine din frica sau din manie, din rivalitati sau din resentimente- oamenii nu pot da ce au mai bun. Armonia le permite grupurilor la maxim de calitatile creatoare ale celor mai talentati membri ai lor.
Retelele informale sunt extrem de importante pentru rezolvarea problemelor neprevazute. Organizatiile formale exista pentru a rezolva probleme usor de anticipat. Dar atunci cand apar probleme neasteptate, organizatiile informale intra in actiune. Aceasta retea extrem de complexa de legaturi sociale formeaza o echipa de colegi gata oricand de actiune si care se intareste in mod surprinzator, transformandu-se in retele stabile. Retelele informale se adapteaza mai repede si se misca rapid pe diagonala, eliptic, depasind birocratia pentru a rezolva propriu-zis treaba.
Desi oamenii lucreaza zi de zi impreuna nu inseamna neaparat ca au incredere unul in celalalt, pentru a-si impartasi informatii mai intime ( cum ar fi dorinta de a-si schimba slujba sau resentimentele fata de comportamentul unui sef sau al colegilor) .
Exista cel putin trei categorii de retele de comunicare- cine cu cine vorbeste; reteaua expertilor, bazata pe persoanele care sunt pregatite sa dea sfaturi ; si reteaua de incredere.
Sa fii punct nodal intr-o retea a expertilor inseamna sa ai o foarte buna reputatie in domeniul tehnic, ceea ce adesea duce la o avansare. Nu exista insa nici o legatura intre a fi expert si a fi o persoana in care ceilalti sa aiba incredere pentru a-si marturisi secretele, indoielile si vulnerabilitatile. Un mic tiran local sau un micromanager poate sa fie un mare expert, dar nu va inspira incredere si atunci, dovedindu-se incapabil sa conduca, isi va pierde si eficienta la nivelul unei retele informale. Celebritatile unei firme sunt adesea acei angajati care au foarte multe relatii in toate retelele, indiferent ca este vorba de cea de comunicare, de cea a expertilor sau de cea de incredere.

dupa Daniel Goleman

joi, 23 aprilie 2009



Uneori nu ne traim viata asa cum ar trebui, suntem mai mereu angrenati in acesta lupta continua cu viata, dar de ce ne luptam cu viata, sa avem bani, succese personale si in cariera, mai putin personale, pentru ca apare dusmanul numit "invidie" si in loc sa vedem iarba din curtea noastra, vedem iarba mult mai frumoasa din curtea vecinului, insa odata ce te apropii vezi cu stupoare ca nu e chiar asa, o iluzie creata de distanta, e ca si cum ai alerga la un cros avand privirea in alta parte numai inainte nu si te trezesti la finalul concursului ca te afli pe o pozitie slaba, uneori este necesar sa privim si in curtea noastra, vom avea multe surprize placute.

marți, 21 aprilie 2009

oda prieteniei

motto: "pai viata mea mea e un sprit de vara/pe timp de iarna fara sifon/ce l-as mai bea ultima oara, intr-o seara/ sa nu mai mor"
Uneori ne coplesesc grijile si ar putea parea ca toata lumea cu toate preocuparile ei, cu toate bunele si relele, bucuriiile si tristetile se reduc la aceasta stare care ne ingreuneaza si ne posomoraste.
e momentul cand devenim egocentrici, cand gandim o lume intreaga in noi si uitam complet ca o lume intreaga e in jurul nostru.
ce pacat....ca ne cufundam in acesta stare nedefinita, incomoda si perdanta
daca in acel moment apare un prieten de nadejde, apare miraculos speranta.daca apar mai multi prieteni dragi in jurul nostru parca ne invioram,toata ceata se ridica si simtim ceva extraordinar..miraculos..chiar asa, prietenia e un miracol. daca e adevarata, actiunea ei e simpla, dar eficienta: grijile nu dispar, o stim prea bine, insa le facem fata usor pentru ca se instaleaza acea stare nedefinita, plina de caldura, de sperante, de sentimentul ca ceea ce ieri parea imposibil azi e posibil prin simpla rasucire a unei baghete magice!! sigur, planurile inca lipsesc, dar cu timpul se incropesc si totul devine real.ce bucurie!!!!

miercuri, 15 aprilie 2009

Unde pot gasi cartile?

1. PSIHOLOGIA LA RASPANTIA MILENIILOR, Mielu Zlate coord. ed. Polirom
2. CURS DE PSIHOLOGIE , I. Cerghit, L. Vlasceanu, TUB Bucuresti, 1998
3. DECIZIE SI INOVATIE IN INVATAMANT, L Vlasceanu
4. STRUCTURI STRATEGII SI PERFORMANTE IN INVATAMANT, I. Jinga, L. Vlasceanu, coord. Bucuresti ed. V. Alecsandri
5.INVENTICA IN SCOALA Caluschi M., Gugiuman A., Luca R. ed. BIT, Iasi 1994
6. COMPETENTA DIDACTICA - PERSPECTIVA PSIHOLOGICA Stroe Marcus coord. ed. All, Bucuresti, 1999

multumesc

luni, 13 aprilie 2009

Ne aflam pe acest pamant, socializam in aceasta lume asa de putin comfortabila, luptam pentru o viata mai buna chiar si prin mijloace mai putin morale, luptam cum putem zi de zi, ne gandim la ce frumos a fost trecutul si ce ne va astepta in viitor fara a ne gandi la ziua de azi, la clipa prezenta, suntem ca niste roboti cu chip de om, ca niste masini. Am cautat in decursul anilor sa gasesc acel echilibru care ma poate duce la un nivel superior, am cautat persoane cu care sa pot conversa, schimba impresii, pareri despre aceasta. In fiecare zi incerc sa fac un pas mic catre acel nivel nu stiu daca reusesc sau nu principalul e ca ma straduiesc. Incerc si sper sa reusesc sa am o viata lipsita de griji, sa am o familie fericita care sa nu duca grija zilei de maine, dar cum pot sa fac, sa facem asta atata timp cat traim in aceasta lume prea putin comfortabila, lume care nu ne ofera nimic sau daca este posibil ne ia, avem exemplul zilelor noastre. Am un viciu. Joc la loto in fiecare saptamana, si vad acolo stand la rand oameni necajiti se citeste pe fata lor, pensionari, oameni care cu o zi in urma demonstrau in fata Prefecturii ca le erau amenintate posturile, posibile disponibilizari, oameni cu familii de intretinut. Speranta moare ultima - o vorba din popor. Intrebarea mea si cred ca a multora dintre noi: oare merita sa traim asa de pe o zi pe alta, eu zic ca nu merita, incerc sa vad lucrurile si altfel. Citeam cu ceva zile in urma ca pamantul si tot ceea ce este pe pamant e influentat de miscarea planetelor, sa cred sa nu cred nu stiu, ma gandesc ca daca afara e vreme urata inorat oamenii se simt deprimati, la eclipsa eram la ai mei bunici nu spun ca pasarile pisica cainele toate "orataniile" din curte au mers la culcare. Gasesc argumente logige sa cred aceasta varianta. Dar cum ne putem noi oare substitui acestor influente planetare. Eu unul incerc sa le iau ca atare. Asta e natura trebuie sa-si urmeze cursul.

duminică, 12 aprilie 2009

vineri, 10 aprilie 2009

joi, 9 aprilie 2009

miercuri, 8 aprilie 2009

luni, 6 aprilie 2009

Despre succes 1

Am citit undeva ca pentru a reusi in viata, scaunul pe care ne asezam trebuie sa aiba patru picioare: munca, talentul, norocul si bunul-simt.
ce rol joaca familia in aceasta ecuatie? dar tipul de familie? de exemplu: o familie poate fi fericita sau nefericita. zice un mare scriitor, Lev Tolstoi, "toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericita e nefericita in felul ei."
acum , revenind la prima fraza, bunul-simt se refera la a munci cu perseverenta chiar si atunci cand da bafta peste tine si ai putea sa treci usor de la banala modestie la atractiva aroganta!
Norocul e ca o loterie, deci nu avem control defel asupra lui...
iata ca succesul e foarte tentant!
dar depinde de atatia factori, incat...
doar daca nu ai o personalitate puternica ca a lui Jackie Kennedy

duminică, 5 aprilie 2009

Despre succes

A avea succes in viata si activitatea profesonala nu este intodeauna simplu. Va trebui sa iubesti ceea ce faci. Daca scopul nostru va fi sa facem bani, ne vom amagi singuri, mai mult ca sigur ne vom pierde energia in timp ce vom incerca sa ne imbogatim.
Pasiunea, placerea este combustibilul si o sursa incredibila de inspiratie in tot ceea ce vom face si vom intalni in viata. Prin urmare primul pas in a fi o persoana de succes este sa gasesti ceva care-ti place la nebunie sa faci.

vineri, 3 aprilie 2009

Despre dragoste si puterea de a merge mai departe


Eram intr-o zi, toamna, in plimbare prin parcul "Copou", eu si cu gandurile mele, plimbandu-ma pe aleile pe care se asternu-se un covor gros de frunze ruginii gandindu-ma la cat e de nedreapta dregostea cateodata, am rupt o crenguta dintr-un copac, am invartit-o in mana odata cu gandurile mele, intr-un final spre seara, dupa ce mi-am pus cat de cat ordine in ganduri, am pus crenguta in buzunar si am pornit-o spre casa. Peste cateva zile a m plecat intr-o excursie la munte, mi-am impachetat hainele in geamantan si am pornit bucuros la drum, a fost frumos am vizitat cam tot ce era de vizitat prin imprejurimile statiunii respective. Intr-o zi cand am intrat intr-o mina de sare la intrare trebuia sa platim biletul, cautandu-ma prin buzunare dupa ceva bani am dat peste crenguta cu pricina. Odata intrat am zis sa facem niste fotografii, cand am gasit un loc pentru fotografii, in veselia creata am lasat crenguta exact langa locul pe care ma asezasem. Toate bune pana aici, am si uitat de crenguta, am crezut-o pierduta.
La un an distanta am revenit cu prietenii la acea mina de sare si acel loc de unde sa facem poze, nu mare mi-a fost surprinderea sa gasesc in acel loc ceva ce-mi semana cunoscut, o adevarata bijuterie, plina de cristale de sare.
Am luat-o acasa sa o arat si alor mei, in bataia soarelui era o frumusete de bijuterie. Ajuns acasa am pus-o pe unitatea de la calculator sa o vada toata lumea care vine la mine;). Dar spre dezamagirea mea, a inceput sa se desprinda cristalele de sare pana a au mai ramas doar cateva prinse de crenguta mea. Cu toate acestea am ales sa o pastrez.
Ei bine, am incercat sa fac o paralela intre povestea crengutei mele si ceea ce numim noi dragoste. O fata sau un baiat il vede pe -Fat Frumos respectiv Ileana Cosanzeana- ne indragostim, impinsi de dorinta de a ne uni destinele ne casatorim, insa inevitabil apar discuti contradictorii, mici certuri pana cand unul din noi va spune nu esti cel/cea de care m-am indragostit, dar daca totusi trecem peste greutati si ramanem impreuna inseamna ca ne-au convins acele calitati care au fost adanc inradacinate in fiinta noastra. Exact ca in povestea crengutei.

joi, 2 aprilie 2009

luni, 30 martie 2009

Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta - PD Uspensky


In sistemul nostru, capatul "razei creatiei", este Luna. Luna este o planeta in crestere. Energia cresterii lunii, vine de la Pamant, unde este sustinuta de actiunea conjugata a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar. Aceasta energie este primita si conservata intr-un gigantic acumulator situat la suprafata Pamantului. Acest acumulator este viata organica de pe Pamant. Viata organica alimenteaza Luna. Tot ce traieste la suprafata Pamantului oameni, animale, plante servesc drept hrana pentru Luna. Luna este o fiinta vie gigantica, ce se hraneste cu tot ceea ce respira si tot ce traieste pe Pamant. Luna nu poate exista fara viata organica de pe Pamant asa cum viata organica de pe Pamant nu ar putea exista fara Luna. Procesul de incalzire si de crestere a Lunii este in stransa legatura cu viata si moartea de pe pamant. Toate fiintele vii elibereaza in momentul mortii o cantitate de energie care le-a animat; aceasta energie sau ansamblul "sufletelor" tuturor fiintelor vii este atrasa spre Luna ca de un electromagnet urias si ii aduce caldura si viata de care depinde cresterea sa, adica cresterea razei creatiei. In economia universului nu se pierde nimic, atunci cand o energie si-a terminat "treaba" pe un plan trece intr-un alt plan. Sufletele care merg pe Luna, avand un anumit nivel de constiinta si memorie, sunt supuse unui numar mare de legi (96), cu alte cuvinte, in astfel de conditii incat nu mai exista cale de salvare pentru ele in afara de o evolutie generala in cicluri incomensurabil de lungi. Luna este "la extremitate, "la capatul lumii; ea este acea "tenebra" a doctrinei crestine in care va fi plansul si regretul greselilor facute.
Influenta Lunii asupra tuturor fiintelor vii se manifesta in tot ceea ce se intampla pe Pamant. Toate actiunile rele, toate crimele, toate sacrificiile, toate faptele eroice, la fel ca si cele mai mici fapte si gesturi ale vietii obisnuite. Toate acestea sunt comandate de Luna.
Eliberarea care vine cu cresterea puterilor si facultatilor mentale este o eliberare de sub jugul Lunii. Partea mecanica a vietii noastre depinde de Luna, este subjugata Lunii. Dar daca dezvoltam in noi insine constiinta si vointa si le supunem lor toata viata noastra mecanica, vom scapa de sub jugul Lunii.

Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta - PD Uspensky

joi, 26 martie 2009

despre dragoste

o vreau pe cea care vagabonda cu mine.
o vreau pe doamna mea intunecata. Vreau ingerul meu- tentatia mea. o vreau
pe Freia mea , cu merele ei cu tot. Vreau amnarul celor sapte lampi ale mele, frumusetea, rasul, muzica, iubirea, viata , nemurirea...Imi vreau
inspiratia inapoi, zapaceala, fericirea,
divinitatea, nebunia, egoismul,
sanatatea si sanctificarea,
transfigurarea mea si purificarea,
lumina mea pe-ntinderea marii,
oaza mea din desert,
gradina mea de flori incantatoare,
nenumaratele nenumitele bucurii,
vreau masura zilelor, si
visul noptilor,
pe draga mea, o vreau,
pe steaua mea...
George Bernard Shaw
Cine spune ca barbatii nu se indragostesc?! ca trebuie neaparat sa afiseze duritatea si lipsa sentimentelor, mai ales a suferintei?
un film ce impresioneaza in acest sens este productia Italia/Spania/Marea Britanie cu Penelope Cruz in rol principal: Non ti muovere.
Medicul chirurg Timoteo se indragosteste de Italia, o femeie saraca si prea simpla in gandire pentru el.Nu au nimic in comun, iar el are acasa absolut tot ce-i trebuie, si totusi...

sâmbătă, 21 martie 2009

Rugaciunea broastei

Un mare pictor si-a rugat un prieten medic sa vina si sa ii spuna parerea despre ultima sa lucrare, pe care o considera cea mai buna intre toate cate pictase pana atunci. Medicul a examinat indelung pictura, analizand-o pana in cele mai mici detalii. Au trecut astfel 10 minute, iar pictorul a devenit nerabdator:
- Ei bine, ce zici?
- Hm, se pare ca este un caz de dubla pneumonie, i-a raspuns medicul.

Anthony de Mello

Fiecare om detine cunoasterea din punctul lui de vedere, a specialitatii sale. O persoana poate fi preocupata de teologie, atunci al va percepe omul si al va privi ca fiind crestin sau necrestin, un om al legii il va privi pe om ca pe un posibil client, un subect pentru aplicarea legilor, un moralist cand va aduce in discutie ideea binelui sau raului, samd, In acest fel vorbind intodeauna lucruri diferite oamenii nu se vor intelege prea curand

joi, 19 martie 2009

Povestea clopoteilor de vant ...



Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.

Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:

- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…


Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!
Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:

- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…

www.DaMaiDeparte.ro

luni, 16 martie 2009

Diferente

Una din diferentele principale dintre un om destept si unul intelept este:
Cel destept vrea sa schimbe lumea. Cel intelept se schimba pe sine insusi! Odata ce s-a schimbat, inteleptul stie ca intreaga lume s-a schimbat!

vineri, 13 martie 2009

Sugestie si autosugestie


Autosugestia, tratament eficient fara efecte secundare

Pe principiul sugestiei se bazeaza ceea ce in medicina este cunoscut drept efectul placebo, un stimul psihic care poate produce vindecarea. Pornind de la aceasta, numerosi specialisti sunt de acord cu faptul ca oamenii suferinzi isi pot aplica ei insisi efectul placebo prin metoda autosugestiei.

Cum trebuie sa arate informatia autosugestiva pentru a fi acceptata de subconstient si care sunt principalele reguli de folosire a acestui tratament?

Formulati cererea voastra intr-o propozitie sau fraza clara, cu cuvinte uzuale, la persoana I, timpul prezent, ca si cum dorinta ar fi deja implinita. De exemplu, daca doriti sa scapati de nervozitate, spuneti:,,Sunt stapana pe mine insumi, calma, insensibila la iritari si critici. Nimeni si nimic nu ma enerveaza, nu ma supara, nu ma irita.’’
Scrieti formula de sugestie (autosugestie) pe o coala alba, cu un creion de culoare preferata, astfel incat sa fie asociata cu un sentiment de placere. Asezati sau lipiti foaia respectiva intr-un loc pe care il vizitati des (birou, usa de la camera, usa frigiderului, coltul ecranului calculatorului etc.)
In cazul in care aveti calculator puteti folosi formula de autosugestie ca tema de desktop pe fundalul ecranului.
Lucrati cu formule rationale, eliminand cuvintele sau propozitiile ce contin teluri de care sunteti convinsa ca sunt imposibil de atins (Exemplu: ,,In fiecare minut reusesc sa slabesc 5 kg’’)
Credeti cu tarie in eficienta sugestiei si autosugestiei. Ea nu repezinta niciun pericol, a fost testata de-a lungul vremii pe milioane de oameni, fiind o metoda de tratament eficienta, fara efecte secundare.
Cititi si repetati formula de autosugestie cu o voce linistita si clara de 30-40 de ori pe zi. Nu va straduiti s-o intelegeti logic caci stiti deja ce contine. Este deosebit de important sa obtineti un ritm de citire monoton care va plictiseste si va determina adormirea partiala a constientului, astfel incat sugestia/autosugestia sa treaca de bariera sa. Este recomandat ca locul unde se citeste sa fie lipsit de zgomote.
Puteti inregistra formula de autosugestie pe un mp3 sau reportofon portabil sau chiar pe calculatorul vostru, in acest mod putand-o asculta culcat, cu ochii inchisi. Folosindu-va abilitatile tehnice si softurile existente pe piata, puteti programa calculatorul sa emita formula inregistrata in timpul somnului. In acest ultim caz, constientul fiind deplin adormit, efectul va fi optim.
Formulele autosugestive produc efecte deosebite atunci cand patrund prin mai multe organe de simt (auz, vaz). Este recomandabil deci, ca formula dumneavoastra sa fie atat citita, cat si auzita.

articol extras de pe:
www.tonica.ro

miercuri, 11 martie 2009

duminică, 8 martie 2009

joi, 5 martie 2009

Secretele apei



A bea apa in fiecare dimineata pe stomacul gol este o practica populara in Japonia si in alte tari ale lumii.
Numeroase teste stiintifice au dovedit efectul curei cu apa curata de izvor.
Atat pentru boli cat si pentru maladii societatea medicala japoneza a aratat succese in vindecarea prin tratamentul cu apa.

Dureri de cap;
Afectiuni ale sistemului circulator;
Artrita;
Tahicardie;
Epilepsie;
Obezitate;
Bronsita;
Astm;
Tuberculoza;
Meningita;
Afectiuni renale;
Gastrita;
Diaree;
Hemoroizi;
Diabet;
Constipatie;
Afectiuni oculare;
Afectiuni uterine
Ciclu neregulat;
Afectiuni ale nasului si gatului.

Cum se face:
Inainte de spalatul dintilor dupa trezire in fiecare dimineata se bea 4 x 160 ml pahare cu apa.
Spalati dintii, dar nu mancati sau beti timp de 45 de minute.
Dupa micul dejun, pranz sau cina nu manca sau bea timp de doua ore.
Batranii, bolnavii sau cei care nu pot bea 4 pahare de apa pot incepe a bea cantitati mai mici de apa crescand apoi cantitatea la 4 pahare pe zi.

Pentru controlul bolilor numarul de zile de tratament necesar este:

tensiune arteriala - 30 zile;
gastrita - 10 zile;
diabet - 30 zile;
cancer - 180 zile;
artrita - 3 zile in prima saptamana apoi din a doua saptamana inainte pana la reducerea simptomelor.

Apa este este mediul prin care este guvernata intreaga natura.
Gandurile si emotiile noastre modifica cel mai puternic structura apei.
Cu fiecare gand, emotie cuvant al nostru apa isi modifica structura, acestea devin parte din memoria ei.

Asa arata cristalele apei modificate dupa cuvintele si gandurile noastre (vezi filmul)

Apa reactioneaza la rugaciunile noastre. Undele sonore ale rugaciunii vibreaza la o fr5ecventa de 8H si corespund frecventei de rezonanta a pamantului si a inimii omului.
Forma cristalelor de apa in urma rugaciunilor arata ca toate rugaciunile si conceptia despre natura este identica.

Experimentele au aratat ca atunci cand ne apropiem de apa cu ganduri bune sau spunand o simpla rugaciune apa capata puteri vindecatoare.

Efectul cel mai puternic asupra apei il au doua simple sentimente de care uitam adesea:

IUBIREA SI RECUNOSTINTA

Corpul nostru contine pana la 40% apa.
Aminteste-ti asta mereu. Apa din corpul tau raspunde gandurilor tale bune sau rele, fata de tine sau ceilalti.
De aici pleaca toate problemele tale de sanatate si viata agitata pe care o poti avea.

marți, 3 martie 2009

O mie


O mie de ganduri,
O mie de carti citite,
O mie de fraze atent mestesugite
O mie de zile pierdute,
O mie de sperante usor irosite,
O mie de suflete ranite,
O mie si una de nopti de poveste.

sâmbătă, 28 februarie 2009

Intrebari

Una din multele intrebari care ne framanta pe toti este: de ce oamenii se dusmanesc intre ei?, de ce se sicaneaza?, de ce-si fac rau unul altuia?, care ar fi cauza?, originea raului?, de unde se naste, din ce se naste? De ce sunt oameni care ucid in numele religiei?. Au ei oare un alt Dumnezeu rau, asupritor?, ce forta necunoscuta noua provoaca toate nenorocirile din lume?
Sa fie oare omul?, oare atat de inconstient e?, atat de adormit incat sa-si faca rau siesi?, l-a sedat cineva?.
Dar cine?, diavolul?, daca e el atunci Dumnezeu unde e?, unde sta?, Unde sunt acei emisari ai binelui? stau ascunsi?, ascunsi de frica cui?, de ce nu-si strang randurile si pleaca la lupta impotriva tuturor relelor, nenorocirilor de pe pamant?. Au puterea sa o faca. Totul sta in puterea omului.

joi, 26 februarie 2009

Tunete si fulgere


Nu conteaza ce vreme`i afara,
Poate sa ploua,
poate sa ninga,
Tunete si fulgere sa-ntunece cerul,
O zi minunata este atunci
Cand in sufletul tau e lumina divina.
Indiferent de ce vreme`i afara,
Poate sa ploua,
Poate sa ninga,
Energiile dezlantuite ale naturii
Le vom privi, le vom folosi,
Ca ele noi vom fi,
Indiferent de ce vreme`i afara ....

marți, 24 februarie 2009

Omule!!!



Omule imparatule,
Peste pamant stapan ai devenit,
Toate verile si iernile,
Primaveri si toamnele,
Noptile si zilele,
Toate-ti sunt sub mana ta,

Animalele si plantele,
Muntii si padurile,
Peste toate tu domnesti

Insa tu tiranule,
Ai facut ce n-ai facut,
Ca pe ele le-ai intors,
Din a lor menire sfanta,

Suparate se razbuna,
Pe stapanul imparat,
Omul ignorant si las.

Un om

Hei tu, omule
Am o surpriza pentru tine,
Stiu un joc,
Un joc pentru tine,
Un joc al vietii,
Nu trebuie decat sa fii sincer,
Si sa crezi,
Jocul se numeste,
Pe cine iubesti cel mai mult,
Nu-ti trebuie decat un creion si hartie.

joi, 19 februarie 2009

Oare?

Este ceva timp de cand ne aflam intr-un razboi psihologic, din cauza italienilor care au ajuns sa ne huleasca asta dupa cazul Mailat si mai nou acum cu violul unei minore de 14 ani, savarsit de doi romani tigani sau nu, oricum erau in Italia pentru orice numai pentru munca nu. Ar ma fi situatia dintre Unguri si Romani cu privire la autonomie poate putin atenuata de tragedia hambalistului roman Marian Cozma, insa si aici parerile sunt impartite cu privire la vinovati (ungurii sau tiganii interlopi), la care se mai adauga si criza economica ce ne afecteaza pe toti, ma gandesc si eu ca orice om ca aceasta criza poate e declansata de anumiti care au interese. Si ar mai fi multe de comentat pe aceasta tema, insa grija pentru ziua de maine nu ne ofera ragaz, aici vor invinge numai cei cu un psihic puternc . Se si vad evenimentele negative generate de criza, atacurile asupra unor banci, case de schimb valutar, depozite de armament etc. Nu pot sa nu ma gandesc la ce-mi spunea un prieten "Se apropie anul 2012".

vineri, 13 februarie 2009

Sa ne amintim unicitatea fiintei noastre


"Sa devenim noi schimbarea pe care o cautam in lume." Mahatma Gandhi
In piesa o mie de clovni de Herb Gardner, protagonistul refuza sa-l lase pe nepotul lui de 12 ani in grija autoritatilor pentru protectia copilului, declarand: "Vreau sa ajunga sa stie exact cat de special este, altfel nu o sa remarce cand o sa piarda asta. Vreau sa ramana treaz si ... sa vada ... toate sansele extraordinare. Vreau sa stie ca merita tot efortul sa inghiontesti putin lumea cand ai ocazia si vreau sa cunoasca motivul tainic, greu de patruns, insa important, pentru care s-a nascut fiinta umana si nu scaun."
Sunt serios ingrijorat de faptul ca multi dintre noi nu mai sunt constienti de "acel lucru unic" pe care il reprezinta fiinta noastra; am uitat "motivul tainic greu de patruns, dar important" pe care unchiul dorea cu ardoare ca nepotul sa-l cunoasca. Cand o imagine de sine critica ne impiedica sa vedem frumusetea din noi pierdem legatura cu energia divina care e sursa noastra. Fiind conditionati sa ne consideram obiecte - obiecte pline de defecte - mai e de mirare ca multi dintre noi ajungem sa ne raportam violent la propria persoana?
O zona importanta in care aceasta violenta poate fi inlocuita cu compasiune o constituie evaluarile de fiecare moment pe care le facem asupra noastra. Din moment ce ne dorim ca tot ce facem sa conduca la imbogatirea vietii, e crucial sa stim cum sa evaluam evenimentele si situatiile intr-un mod care sa ne ajute sa invatam si sa facem in continuare alegeri care ne servesc. Din pacate, modul in care am fost instruiti sa ne evaluam intretine mai degraba ura de sine, decat invatarea.

Marshall Rosenberg

luni, 9 februarie 2009

Empatia cand cineva spune "NU!"


Din cauza tendintei noastre de a ne simti respinsi cand cineva spune "NU" sau "Nu vreau sa ...", acestea sunt mesaje la care e important sa raspundem cu empatie. Daca luam mesajul ca pe un afront personal, ne putem simti raniti fara sa intelegem ce se intampla de fapt cu celalalt. Cand aducem in spectrul constiintei sentimentele si nevoile din spatele refuzului cuiva, ne dam seama ce dorinta a persoanei respective o impiedica sa raspunda asa cu ne-am dori.
O data, in timpul pauzei unui seminar, am invitat o femeie sa vina cu mine si cu ceilalti participanti la o inghetata in apropiere. "Nu", a raspuns ea rastit. Tonul vocii m-a determinat sa interpretez raspunsul ei ca pe o respingere, pana cand ne-am reamintit sa ma conectez la sentimentele si nevoile pe care le exprima prin acel refuz. "Am senzatia ca esti suparata", am spus. "E adevarat?".
"Nu", a raspuns ea, "dar nu vreau sa fiu corectata de fiecare data cand deschid gura."
Acum aveam sentimentul ca ii era frica, nu ca era furioasa. Am verificat intreband-o:
"te temi si vrei sa te protejezi de o situatie in care ai putea fi judecata pentru felul in care comunici?"
"Da", a confirmat ea, "ma imaginez stand in cofetarie cu tine, tu fiind atent la tot ce spun".
Am descoperit atunci ca modul in care dadusem feed-back in timpul seminarului o speriase. Empatia pentru mesajul sau m-a ajutat sa nu mai vad ostilitate in refuzul ei: I-am auzit dorinta de a evita sa primeasca un feed-back similar in public. Asigurand-o ca nu voi evalua felul in care comunica in public, am discutat despre moduri in care pot oferi feed-back, astfel incat ea sa se simta in siguranta. Si da, a venit cu noi la o inghetata.

Marshall Rosenberg

duminică, 8 februarie 2009

O mie de intrebari si un OM ce nu-si merita soarta.


Duminica 8 februarie 2009. O zi de inceput de februarie dar ai zice ca e inceput de primavara, pare a se anunta a fi o zi buna si din punct de vedere al starii mele de spirit. Ma ridic din pat pe la ora 9.45, doar e duminica.nu? pot sa-mi permit sa mai lenevesc putin. Acum partea mai tragica as zice a unei zile care mi-am impus sa fie buna a fost continuarea ei, mai exact odata ce am deschis calculatorul si totodata internetul. Vestea tragica care m-a facut sa-mi pun multe intrebari cu privire la bunul mers al unei zile care se spune ca depinde foarte mult ne NOI de felul cum ne propunem sa incepem ziua, a fost si este ca Marian Cozma pivotul echipei nationale de hambal masculin a murit in Ungaria fiind injunghiat in inima.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

sâmbătă, 7 februarie 2009

o ideie despre cum mai poate fi consumata mierea de albine

Una din micile mele pasiuni este arta culinara, desi nu sunt eu un gurmand sau cine stie ce supraponderal:) am sa incerc sa scriu cate ceva despre arta culinara, si anume acele retete sau mici trucuri culinare care dupa parerea mea sunt mai putin cunoscute in ceea ce ma priveste, spre exemplu paine unsa cu miere de albine si smantana, este un desert racoros, dulce si cu un gust foarte bun. As recomanda mierea de albine de rapita deoarece este tartinabila si se intinde mai usor pe felia de paine.

joi, 5 februarie 2009

Un gand

Sunt zile in care-mi spun sau incerc sa ma conving ca viata trebuie traita nu dupa un sablon trasat de altii ci asa cum vrem noi, cum ne dorim. Spun asta pentru ca avem o singura viata si nimeni nu stie cu exactitate cat va dura, drept pentru care sunt ferm hotarat sa nu mai las nimic sa-mi scape, nici o ocazie.
Ma mai uitam zilele aste la TV si vad pe un program "un nou tun dat poporului roman".. apoi ma intreb traim in romania si vrem sa traim bine?..NU, daca vrea cineva sa traiasca bine sa traiasca pe cont propriu ca de altfel nimeni nu misca un deget sa te ajute, asa ca nu ratati nici o ocazie;)

marți, 3 februarie 2009

Cerere sau pretentie


Mihai ii spune prietenei lui Mihaela: "Ma simt singur si as vrea sa petreci seara asta cu mine." E o cerere sau o pretentie? Nu stim, pana cand nu observam cum se poarta Mihai cu Mihaela daca ea nu se conformeaza cererii lui. Sa presupunem ca ea raspunde: "Mihai, sunt foarte obosita. daca ti-ar placea sa ai companie, ce-ar fi sa gasesti pe altcineva care sa petreaca seara cu tine?" Daca Mihai remarca apoi: "E tipic pentru tine sa fii atat de egoista!", cererea lui a fost de fapt o pretentie, in loc sa empatizeze cu nevoia ei de a se odihni, el a blamat-o.
Sa luam alt scenariu:
Mihai: "Ma simt singur si mi-ar placea sa petreci seara cu mine".
Mihaela: "Mihai, sunt foarte obosita. Daca ti-ar placea sa ai companie, ce-ar fi sa gasesti pe altcineva care sa petreaca seara cu tine?"
Mihai se intoarce fara sa spuna nimic
Mihaela, simtind ca e suparat; te supara ceva?"
Mihai: Nu
Mihaela: Haide Mihai simt ca ceva nu e in ordine. Ce s-a intamplat?
Mihai: Stii cat de singur ma simt. Daca m-ai iubi cu adevarat ai petrece seara cu mine
Din nou, in loc sa empatizeze, Mihai interpreteaza raspunsul Mihaelei ca o dovada ca ea nu il iubeste si il respinge. Cu cat avem mai mult tendinta sa luam un refuz drept respingere, cu atat sunt sanse mai mari ca cererile noastre sa fie interpretate ca pretentii. Ceea ce conduce la crearea unui cerc vicios: cu cat oamenii aud mai multe pretentii, cu atat se simt mai prost in prezenta noastra
Pe de alta parte, am sti ca cererea lui Mihai a fost o cerere autentica, si nu o pretentie, daca la raspunsul Mihaelei ar fi dat dovada de respect pentru sentimentele si nevoile ei.
De exemplu: "Sa inteleg ca te simti epuizata si ai nevoie de odihna in seara asta?"


Marshall Rosenberg

miercuri, 28 ianuarie 2009

Despre a fi constient, sau .... nu

Deseori auzim si mai ales in cartile de psihologie practica despre: traieste in prezent. De acord, eu acum traiesc in prezent pentru ca tastez, ma uit la ecranul monitorului, sunt atent la ce scriu. Dar oare este suficient numai acest: traieste in prezent? eu cred ca nu, nu este suficient, cred ca aici este vorba mai mult de a fi constient, si aceasta constienta nu poate fi dobandita de cat prin exercitiu, dar si asa noi putem fi constienti o ora, doua mai mult, apoi purtati in vartejul evenimentelor de peste zi pierdem din vedere starea nostra de a fi constienti. Dar oricum... cat am fost constient a fost ceva deosebit, nu a mai existat acea plictiseala care ne indispune. Sa vedem cum e acest exercitiu (bineinteles pot fi contrazis, e numai parerea mea).
Avem o zi libera, iesim in oras suntem atenti la persoanele pe care le intalnim, cunostinte sau poate numai ne intersectam cu persoane pe care nu le cunoastem, suntm atenti la persoanele cu care vorbim la ceea ce au de zis in ce fel ne poate ajuta pe noi, in ce fel ne influenteaza cuvintele lor si nu numai, putem constientiza adierea placuta sau nu a vantului, ciripitul vrabiutelor, croncanitul corilor sau a evenimentelor mai putin placute incercand sa le constientizam, sa trecem dincolo de ele, sa le transcedem, sa nu le mai opunem rezistenta, pentru ca atat timp cat opunem rezistenta parca acel ceva revine cu si mai multa putere.

Eu am trait asa ceva... poate parea putin ridicol dar trebuie sa spun ca a fost o experienta placuta.

marți, 27 ianuarie 2009

O solutie

Traim intr-o lume imprevizibila, sau ... cum ar spune unii nebuna. Zi de zi trebuie sa fim pusi in garda pentru a contracara eventuale piedici, obstacole ce se perinda prin viata nostra greu incercata. Fie ca suntem buni sau mai putin buni ne este harazita aceiasi soarta fara a se face distinctia intre buni si ne-buni, ne aflam in aceeasi oala cum ar spune unii. Banii, situatia economica in care ne aflam, starea de sanatate ne fac probleme mai mari sau mai mici si asta in felul in care le tratam si ne tratam.
Cineva spunea ca starea de sanatate nu reprezinta numai lipsa unei boli, ci felul de a ne bucura si a gandi.
Parerea mea este ca starea de sanatate reprezentata de felul de a gandi si a ne bucura este o regula valabila in toate aspectele vietii.

duminică, 25 ianuarie 2009

cati guguianu sau generozitatea intruchipata

Azi cand stirile abunda de nenorciri: Accidente de masini cu urmari grave, talharii, abuzuri de tot felul, un exemplu de om adevarat devine mai degraba un basm, o plasmuire sau o fantezie. Cati Guguianu din Brasov insa sfideaza cu naturalete acesta ordine sau lege din comunitatile romanesti. In varsta de 24 de ani este mama a 3 copii, insa nu orice copii: 2 baieti si o fata. Ambii baieti sunt la liceul si au rezultate bune. Fetita are doar 4 ani, dar isi iubeste mult mama si fratii. La 19 ani, Cati era in Timisoara in vizita la prietenul ei. Cati si prietenul ei stateau la o masa timp in care s-au apropiat doi baieti cersind. Baietii sunt curati, politicosi si raspund cu respect la intrebarile lui Cati, care le ofera o bucata de pizza. Afland unde locuiesc, Cati nu ezita si a doua zi se duce in acel loc. Tatal lor, un barbat cu probleme cu alcoolul mai are in grija pe ceilalti doi frati mai mari ai baietilor. Mama e foarte bolnava. Tatal baietilor recunoaste ca ii trimite la cersit pe toti pentru a se putea intretine. El accepta propunerea fetei de a-i lua pe cei doi acasa la ea.
Au trecut 5 ani de atunci, baietii nu-si vorbesc nicicum tatal de rau, ei sunt recunoscatori pentru ceea ce li s-a intamplat.
Acum au si o surioara pe care mama lor a adoptat-o tot datorita situatiei dure in care se afla. A gasit-o intr-un camin, mama a parasit-o la nastere, neavand nici o bucurie pana in momentul cand Cati a descoperit-o. La scurt timp si-a anuntat baietii ca vor avea o sora si asa a fost. Acum formeaza o familie vesela si recunoscatoare pentru intamplarile care i-au facut fericiti. Cati se ocupa in continuare de copii fara sprijin si noroc. Uneori ia drumul satelor sarace din vecinatatea Brasovului impreuna cu fratii ei dragi pentru a le oferi copilasilor in nevoie o bucurie. Ea spera ca fratii ei ii inteleg munca si ca la randul lor vor ajuta si ei.

joi, 22 ianuarie 2009

Pericolul increderii prea mari acordate unui expert

Un om a primit un bilet de la un prieten, scris aproape inteligibil. Dupa ce s-a chinuit indelung sa inteleaga ce scrie, i-a venit ideea sa apeleze la farmacistul local.
Acesta a studiat atent biletul timp de un minut, dupa care a scos o sticluta din raft si a spus:
- Doi dolari va rog!

luni, 19 ianuarie 2009

Dă mai departe

Filmul, în a cărei distribuţie îi avem pe Kevin Spacey, Helen Hunt şi mai ales pe sensibilul băieţel Haley Joel Osment ne impresionează. Credinţa băieţelului de a face bine este atât de puternică încât reuşeşte să dărâme nefericirea atât de înrădăcinată de ani şi ani de zile a mamei sale.
Este un film care ar trebui să motiveze copiii de clasa a şaptea dar chiar şi pe adolescenţi şi tineri.
Sigur că sunt numeroase obstacole care ar putea zdruncina mai uşor sau mai greu principiile umaniste în formare sau deja formate. Mă refer aici la neîncredere, răutate, invidie, droguri, resemnare, lipsa speranţei, pesimism cronic, propriile slăbiciuni sau ale altora care ne influenţează..... Sunt şi în film, dar şi în realitate.
Mai rar găseşti în realitate acea credinţă şi speranţă a băiatului pornit în salvarea mamei şi nu numai...(toţi „clienţi” cu „păcate” grele) . Dar cine ştie...

vineri, 16 ianuarie 2009

Pariul

Ori de cate ori ma pregatesc sa ies seara in oras, pun un pariu cu nevasta-mea pe 10 dolari ca ma intorc pana la miezul noptii.
- Si pe urma?
- Pe urma o las tot timpul sa castige.

Oamenii neiluminati si-ar vinde si sufletele pentru a demonstra ca au dreptate


Anthony de Mello

miercuri, 14 ianuarie 2009

povestea fetitei care scria tot timpul

Scrisul personal ne ajută să favorizăm o întâlnire posibilă cu multitudinea de stări ce coexistă în noi. Ne poate reconcilia astfel cu unele dintre contradicţiile noastre.

Era odată o fetiţă a cărei nevoie importantă nu era să se joace cu păpuşile, nici să se amuze cu prietenele ei, cu atît mai puţin să se intereseze de băieţi sau să o întrebe tot felul de lucruri pe mama ei. Nevoia ei cea mai mare, cea mai importantă era să scrie. Practic, scria tot timpul. De fiecare dată când avea un moment doar pentru ea, se urca în camera ei, închidea uşa, se aşeza lângă pat, pe jos, îşi deschidea caietul „secret” şi începea să scrie sau, mai degrabă, continua să scrie.
Când părinţii ei, bunica ei sau prietenele ei o întrebau: „Vrei să ne citeşti şi nouă ce ai scris?”, ea le răspundea : „Sunt lucruri personale, doar ale mele, pentru mine scriu!”
Toate acele cuvinte, toate acele fraze pe care le scria cu răbdare erau doar ale ei. Nu voia să arate nimic şi nici să vorbească despre asta cu cineva. Era ca şi cum ar fi avut o insulă în care doar ea era regina şi prinţesa.

O să mă întrebaţi acum: „Dumneavoastră, care cunoaşteţi atâtea lucruri, care aţi scris atât de mult, ar trebui totuşi să ştiţi ce scria fetiţa, nu? Ar trebui să aveţi o idee despre ce ar fi putut scrie o fetiţă de unsprezece ani?”
Ei bine, chiar dacă aş şti, nu v-aş spune. Când un copil scrie, fie că e vorba despre o fetiţă sau un băieţel, când scrie, nu doar din toată inima, ci şi cu toate visele lui, cu întrebările cele mai importante, cu secretele, cred că trebuie să îi respectăm decizia, refuzul de a vorbi despre asta. Cred că este bine să respectăm acel teritoriu personal, pe care îl reprezintă un caiet, un carneţel, în care sunt scrise confidenţele, entuziasmul, emoţiile, poveştile evenimentelor sau al întâlnirilor trăite de un copil.
Poate nu ştiţi încă, dar cele mai importante lucruri din viaţa unui copil sunt scrise cu cuvinte de tăcere. Cuvintele de tăcere sunt foarte rare şi nu se găsesc în nici o carte, rămân mult timp închise în piept, alunecă uneori pe gât, însă nu ajung niciodată în gură. Cuvintele tăcerii nu sunt făcute pentru a fi auzite cu urechile. Cuvintele tăcerii se murmură prin gesturi discrete şi expresii imobile, se citesc cu ochii închişi, se ascultă cu inima, se păstrează în adâncul sinelui, în tandreţea emoţiilor.

Cuvintele tăcerii care pluteau în mintea şi în corpul acelei fetiţe erau cu adevărat tăcute. Se lăsau desenate de degetele ei, pe o foaie de caiet, căutau pur şi simplu o foaie de hârtie pe care să se aşeze. Pentru moment, nu aveau nevoie să fie ascultate. Voiau doar să urce la suprafaţă, deoarece veneau de foarte departe, parcurseseră un drum lung în imaginarul acelei fetiţe. Aveau nevoie să respire puţin aer, să danseze sub stiloul ei, să respire profund, pentru a se simţi vii. Aveau nevoie să fie primite şi privite doar de către ea, murmurate de şoaptele emoţiilor ei, înainte să se aştearnă într-un caiet de şcolar. Deocamdată, fetiţa scria pentru ea. Într-o zi, cu siguranţă va scrie şi pentru ceilalţi, pentru cititorii necunoscuţi. Atunci cuvintele ei îşi vor lua zborul, vor traversa spaţiul, vor trece dincolo de mări şi de oceane şi vor fi în sfârşit primite, ascultate şi înţelese de către toţi cei care se vor recunoaşte în ele.
Şi, dacă o veţi întâlniîntr-o zi şi îi veţi descoperi cuvintele, sunt sigur că vă vor însoţi mult timp. Atunci, să nu ezitaţi să le păstraţi cu grijă în inima şi în gândurile voastre.

Jacques Salome

luni, 12 ianuarie 2009

Drumul invingatorilor!

Formeaza-ti gândire de învingator!

O constatare stiintifiica: Creierul gândeste cum îl învatam noi, cum îl deprindem sa lucreze. Daca îl lasam sa leneveasca, leneveste din ce în ce mai mult. Daca îl învatam sa viseze fara rost, isi pierde timpul cu reverii. Daca îl învatam sa gândeasca mistic, va interpreta fabulos aproape toate evenimentele vietii, începând cu evenimentele inexplicabile si pâna la cele mai banale fapte. Daca îl învatam sa gândeasca nehotarât, aproape fiecare propozitie din limbajul interior(limbajul gândirii) va începe cu conditionalul optativ, ca de exemplu daca voi reusi sa fac cutare lucru, voi obtine cutare avantaj, daca voi avea noroc sa rezolv cutare problema etc... Gândirea unui învingator nu foloseste niciodata conditionalul optativ, nu foloseste daca, ci numai viitorul, ca de exemplu: Dupa ce voi rezolva cutare problema, voi investi banii în afacerea cutare. Pâna la anul îmi voi construi casa, apoi voi strânge bani pentru un cabinet. În mare masura, gândirea nehotarâta, care foloseste conditionalul optativ, provine din gândirea mistica asiatica, în care aproape orice propozitie sau fraza importanta foloseste expresia daca vrea Alah, expresie destul de încetatenita si în limba româna, daca va vrea Domnul, daca o da Domnul, etc...

Unde este greseala fundamentala a expresiei de mai sus? În primul rând, în mod logic, Dumnezeu ne vorbeste (ne porunceste, ne inspira, ne îndeamna etc.) prin gânduri importante, esentiale, astfel ca expresia este inutila. Folosirea ei indica o neâncredere în vointa divina si în faptul ca pricipalele noastre actiuni sunt inspirate de ea(sau, cel putin, aprobate). Cu alte cuvinte, expresia conditionala indica o lipsa de credinta în ocrotirea divina si în propriile forte, de unde si doza mare de neâncredere în posibilitatea realizarii viselor. Ati înteles deviza Eu cred în Dumnezeu si-n mine!? Sa nu introduceti niciodata în gândirea de actiune conditionalul optativ si expresia amintita! Sa gânditi în termeni foarte precisi si foarte siguri! Voi face aceasta! Voi obtine cutare lucru! Voi..Clar? Astfel, veti elimina nehotarârea din gândire care va deveni nehotarâre de actiune. Cum gânditi, asa actionati. Daca gânditi nehotarât, actionati la fel de nehotarât, încât este normal sa esuati în multe din intreprinderile voastre. Gândul poseda energie prin care hiperconstiinta noastra se conecteaza la zone distincte din Hiperconstiinta Omeneasca Mondiala. Daca este sovaielnica, hiperconstiinta personala nu reuseste sa se conecteze în punctul exact din care ne poate stabili destinul de învingator, nu poate trece macar de mentalul inferior sau colectiv.

Ati înteles care este regula? Corectati-va modul de gândire! Controlati gândurile si, când devin sovaielnice, corectati-le, faceti-le ferme! Învatati creierul sa nu mai foloseasca stereotipul dinamic de gândire care ia în considerare conditionalul optativ, care foloseste formule sovaielnice! Asa cum vom vedea si în capitolul urmator, destinul(soarta, ursita, karma etc.) e un simplu program mental, la interferenta dintre programul arhaic si hiperconstiinta personala, pe care îl putem modifica în limite foarte largi. Programarea mentala e la îndemâna constiintei, care îsi subordoneaza “zeul” arhaic cu programul sau si îsi armonizeaza relatiile cu hiperconstiinta personala. Aceasta minune începe cu programarea gândirii, cu disciplinarea ei, cu determinarea ei sa functioneze în limitele deja stabilite (reperele si procesele gândirii logice) si în cele pe care le vom discuta în continuare.

Gândeste mereu la viitor! este o sugestie pozitiva care îti va patrunde, prin constiinta, în inconstient, determinând o modificare de program. Cei care gândesc la trecut nu participa la faurirea viitorului si progresului. Modul lor de gândire (anormal) poate fi determinat de mai multi factori : au trait bine în trecut si se întorc, prin memorie la aceea perioada; au fost învatati sa gândeasca la trecut, prin meseria lor; nu au fantezia necesara imaginarii viitorului; au trait esecuri, astfel ca nu mai au curajul de a gândi viitorul, etc.. Nu ne intereseaza astfel de situatii. Noi învingatorii, privim mereu catre viitor, gândim în termeni de viitor, caci am studiat trecutul si am extras din el toate învatamintele necesare. Trecutul personal, national si al umanitatii nu mai poate fi reparat, nu poate fi modificat, fapt pentru care nu trebuie sa ne cantonam în el. Exceptie fac persoanele care au ca profesie sau ca pasiune studierea enigmelor trecutului. În problemele succesului, ne intereseaza , însa, sa nu ne cantonam în trecutul personal, în succesele sau esecurile lui, ci sa aspiram mereu catre succese rasunatoare în viitor.

Cine gândeste intens la viitor se conecteaza, prin hiperconstiinta personala, la Hiperconstiinta Omeneasca Mondiala, creându-si sanse sporite de materializare a viselor. De asemenea, cel care gândeste la viitor nu-si consuma inutil energie nervoasa pentru a retrai si a judeca trecutul personal, în mod obsesiv, de multe ori si în mod inutil, caci trecutul nu se întoarce, sa-l putem trai cum am vrea. Daca e nevoie de reparat, de îndreptat sau modificat din greselile trecutului, aceasta se poate face numai în viitor. Gândirea cantonata în trecut nu e productiva, caci nu ofera planuri, vise, idealuri, ci fragmente din viata trecuta, care nu mai pot fi traite efectiv. Un singur tip de trairi trecute merita a fi memorate si rememorate-victoriile. Ele sunt sugestii pozitive care ne sporesc încrederea în fortele proprii(daca am putut atunci, voi putea din nou), ne întaresc imginea de sine pozitiva, ne mobilizeaza sa obtinem noi victorii, pentru a trai din nou placerea învingatorului. În nici un caz, nu lasati amintiri urâte(neplacute, dureroase, etc.) din trecut sa va invadeze constiinta, sa va afecteze gândirea, caci, nu numai ca nu sunt folositoare dar va si sugestioneaza negativ! [...]


de Pavel Corut

vineri, 9 ianuarie 2009

Vanzatorul de baloane.


Un baietel de culoare a venit la targ si privea cu jind un vanzator de baloane. Acesta stia sa-si vanda marfa: el a dat intentionat drumol la un balon de culoare rosie, care s-a ridicat in aer, desupra intregului targ, atragand o sumedenie de potentiali cumparatori tineri.
El a dat apoi drumul unui balon de culoare albastra, apoi unuia galben, si in sfarsit unuia alb. Toate baloanele au continuat sa se inalte spre cer, pana ce au disparut. Micutul baietel de culoare a privit multa vreme un balon de culoare neagra, dupa care nu s-a mai putut abtine si l-a intrebat pe vanzator:
- Domnule, daca i-ati da drumul si balonului negru, acesta s-ar ridica la fel de sus ca si celelalte?
Vanzatorul l-a privit zambind cu intelepciune. El i-a dat drumul balonului negru, care s-a ridicat spre cer, dupa care i-a spus baiatului.
- Nu culoare il face sa sw inalte, fiule, ci ceea ce se afla in interiorul lui...

Anthony de Mello

miercuri, 7 ianuarie 2009

patimi

Noroc cu cei
Ce-îmbină bine chibzuieli şi patimi
Încat nu sunt sub mîna Soartei fluier
Din care cîntă ea cum vrea. Dă-mi insul
Neînrobit de patimi, şi-am să-l port
În inimă, în miezul inimii,
Precum te port...

Hamlet pentru prietenul său Horaţiu

marți, 6 ianuarie 2009

Stima de sine

De multe ori confundam serviciul cu servilismul si cei care lucreaza in domeniul serviciilor nu au stima de sine care s-ar cuveni postului lor. Nu-i asa ca ati jucat deseori la dublu cu cineva care se eschiva cand era trimisa mingea in terenul dumneavoastra si striga: "Ocupate tu de ea!"? Ati lucrat adesea cu persoane care se eschiveaza si va spun: "Ocupate tu de ea!" cand e vorba de o situatie mai complicata in domeniul servirii clientilor? Trebuie sa ne simtim folositori si sa ne ocupam de orice situatie care apare in relatia cu clientii, indiferent ca e dificila sau nu, sa ne asumam raspunderea si sa spunem: "Ma ocup eu de ea".

luni, 5 ianuarie 2009

Inelul


Un negustor, prieten foarte bun al lui Afanti, trebuia să plece la un drum lung, şi a venit să-şi ia rămas bun de la el. Dîndu-şi mîinile , în semn de despărţire , prietenul a observat că pe deget Afanti avea un inel foarte valoros. Imediat a început să născocească fel de fel de tertipuri cum să obţină inelul. După un timp, acesta îi spuse lui Afanti:
- Bunul meu prieten Afanti, mi-e şi frică să mă gîndesc că n-o să te mai văd mult timp. Ce greu o să-mi treacă aceste zile fără tine! Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît simt că nu aş putea suporta despărţirea noastră fără să am un suvenir de la tine. Ascultă: pentru prietenia noastră îndelungată pune-mi inelul tău pe deget.Atunci zilele vor trece mai uşor, pentru că acest inel îmi va aminti mereu de tine şi, privindu-l , voi avea senzaţia că te văd pe tine.
- Vai, eşti un adevarat prieten , ce inimă bună ai! spuse Afanti. Şi mie îmi va cădea nespus de greu , bunul meu prieten , despărţirea de tine. Multă vreme , probabil, nu o să ne mai vedem, asa că te implor, lasă-mi inelul pe deget. De câte ori mă voi uita la el, mă voi gândi: „Bunul meu prieten mi l-a cerut , iar eu nu i l-am dat şi aşa, fără să vreau, îmi va aminti mereu de tine şi n-am să te uit niciodată”.
Li Yu-Giu

duminică, 4 ianuarie 2009

Oare cum ar fi fost?...


Fie ca ne hotaram sa ne ocupam mai tarziu de sarcinile neplacute, fie ca amanam fericirea, amanarea rareori aduce beneficii. Ocupati-va de acel document o singura data!, duceti copii la mare pana nu se schimba vremea!, sunati-va prietenul bolnav inainte de a fi prea tarziu! Indepartati indata din calea dumneavoastra sarcinile neplacute!, faceti acum ce aveti de facut. Viata nu consta in "cum ar fi fost", ci in ceea ce este.

Ne intrebam uneori
"Oare cum ar fi fost?"
Si ni se pare alteori
Ca viata nu are rost.
Dar nu trebuie sa ne-o irosim
Intrebandu-ne: "Cum ar fi fost oare?"
Viata trebuie traita acum,
Am facut aceasta constatare.
Viata nu e perfecta,
Asta bine o stim
Si uneori ni se pare
Ca prea mult suferim.
Dar in loc sa ne tanguim
Pentru ce nu ni s-a dat,
E mai bine sa multumim
Pentru ce de la viata in dar am luat.
N-are rost sa va lamentati
Si, "De ce tocmai mie?" sa va vaitati.
Luati-va viata in maini
Daca vreti sa va eliberati.
Daca doriti o viata
Ca de imparat,
Nu mai intrebati "Cum ar fi fost?", ci
Profitati de ce vi s-a dat.


Nu mai amanati , fiindca mai tarziu veti avea de regretat cand veti constata ca:
"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune"

Chatrine De Vrye

vineri, 2 ianuarie 2009

Multumesc ca pot alege...


Sunt convins ca multi din cei care citesc aceasta poezie, au un trai pe care milioane de oameni l-ar invidia.
Alegerile mele mi-au adus bucurii si necazuri, dar chiar si atunci cand imi merge foarte rau, imi amintesc sa multumesc pentru libertatea de a face alegeri.

Multumesc pentru dusurile fierbinti
Si bauturile reci ca gheata
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru rasarit
Si fulgi de zapada
Multumec ca pot alege.

Multumesc pentru grai
Si liniste
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru autostrazi
Si carari nemarcate
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru mintile care se deschid
Si fermoarele care se inchid
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru tehnologia de ultima ora
Si atingerile care-ti merg la suflet
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru apa curgatoare
Si timpul care sta in loc
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru arta plina de culori
Si cartile scrise cu tus negru
Multumesc ca pot alege.

Multumesc pentru pinii semeti
Si delicata iasomie ce se lipeste de ziduri
Multumesc ca pot alege.

Multumec pentru simfonii
Si surfing
Multumesc ca pot alege.

Multumec pentru ras
Si dragoste - a familiei si a prietenilor
Multumesc ca pot alege.

Chaterine DeVrye

joi, 1 ianuarie 2009

Daca...(in 2009)


Pentru inceputul anului 2009, dati-mi voie sa va ofer spre citire indemnurile unui poet si parinte, adunate in versurile unei poezii, versuri pe care ar trebui sa ni le insusim in fiecare zi a oricarui an.


De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cand toti te credem nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi niciodata increderea in tine;
De poti s-astepti orcat, fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, fara sa te robesti visarii;
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel;
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strand o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca;
Numai cu strajnicia vointei tale, astfel
Sa steie peste vremuri asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii far-a te ingamfa;
De nici amicii, nici dusmanii un rau nu pot sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minunata calatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul cu tot ce e sub soare
Si ceea cei mai mult: vei fi om, copilul meu!


de Rudyard Kipling