vineri, 26 decembrie 2008

Stresul

O femeie tanara si extrem de activa s-a prezentat la doctor, dand semne de mare stres. Medicul i-a prescris cateva calmante si a rugat-o sa se prezinte din nou la el peste doua saptamani.
Cand femeia a revenit, el a intrebat-o daca a simtit vreo diferenta.
- Sincera sa fiu, in ceea ce ma priveste nu am simtit nici o diferenta. In schimb, am remarcat ca ceilalti din jur se simt mult mai relaxati.

De multe ori, noi nu ii vedem pe oameni asa cum sunt ei, ci asa cum suntem noi

povestire de Anthonyo de Mello

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Eu, tu , el


Băieţelul A Bao era un elev care nu vrea să gandească deloc.
Intr-o zi , profesorul i-a învăţat pe copii cele trei hieroglife „eu”, „tu”, „el” şi le-a explicat că pronumele eu, tu, el au această semnificaţie în propoziţie:
- Eu sunt profesorul tău.
- Tu eşti elevul meu.
- El este colegul tău.
După ce a terminat orele, A Bao s-a întors acasă.
Tatăl l-a întrebat:
- Fiul meu, despre ce ai învăţat azi?
- Am învăţat eu-tu-el. Eu sunt profesorul tău, tu eşti elevul meu, el e colegul tău.
Tatăl s-a supărat.
- Ce vorbeşti? Eu sunt tatăl tău, tu eşti fiul meu, el este frăţiorul tău mai mic.
A doua zi, cand A Bao s-a dus la şcoală , profesorul i-a spus să repete lecţia învăţată.
A Bao i-a spus:
- Domnule profesor, ieri ne-aţi învăţat greşit, trebuie să fie astfel. Eu sunt tatăl tău, tu eşti fiul meu, el este frăţiorul tău mai mic. Aşa e bine!

Dă-mi-o pe cea arsă

Odata, un orb şi un văzător mîncau impreuna turtite cu susan.
Dupa ce mancase fiecare cate una, orbul, intinzand mana spre cea de-a doua,a spus:
- Mie da-mi-o pe cea arsa.
Celui vazator i s-a părut foarte ciudată rugămintea şi a întrebat:
- De ce ai cerut turtiţa arsă?
Orbul a spus:
- Tu mi-o dădeai oricum tot pe cea arsă, aşa că nu e mai frumos să o cer eu?

Regele si dervisul


Un rege s-a intalnit odata cu un dervis. Conform obiceiului din Orient, el i-a spus:
- Cere-mi o favoare.
- Nu mi se pare potrivit sa cer o favoare de la unul din sclavii mei, i-a raspuns dervisul.
- Cum indraznesti sa ii vorbesti astfel regelui tau? l-a admolestat una din garzile suveranului. Explicate sau unde-ti sta capul iti vor sta si picioarele.
- Ei bine, i-a raspuns dervisul, eu am un sclav care este stapanul regelui tau.
- Cine este acesta? l-a intrebat garda de corp.
- Teama.

Cand corpul moare, viata dispare. De unde si concluzia gresita a oamenilor ca mentinerea in viata a corpului echivaleaza cu viata insasi.
Patrunde acolo unde glontul asasinului nu poate lua viata si unde prelungirea vietii nu poate mari durata existentei.

joi, 18 decembrie 2008

Disperare


Astazi m-am gandit sa virez spre ce putem numi esecurile inevitabile ale vietii. Ma tot intreb de ceva timp oare ce schimbare trebuie sa fac, ce trebuie sa accept si ce nu pentru a mi se indeplini o dorinta, dorinta pentru care muncesc si oboseala-si spune cuvantul ca apoi in ajun de examen, caci despre un examen e vorba, sa aflu ca postul, caci si despre un post e vorba, e amanetat de cine trebuie.
Oare chiar nu exista dreptate in lumea asta, chiar asa am ajuns bataia de joc a celor de sus. Dar pana la urma ce rost au atatea lamentari si vaicareli, trebuie sa luptam pana n-om mai putea, poate prindem si noi ceva. Si... ne mai intrebam de ce suntem pe ultimul loc, de ce nu avem ce manca, de ce sunt din ce in ce mai multi cersetori pe strada, intr-un cuvant de ce saracim.
De asta oemeni buni, pentru ca posturile si nu numai se iau de niste smecheri care au cunostinte si relatii, care nu fac altceva decat sa treaca pe la caserie si sa-si ridice salariul, sa doarma bine, sa manance bine ca la urma urmei pentru asta s-au nascut.


Radu

luni, 15 decembrie 2008

intrebari filozofice


Am citit de curand preocuparile principale de cariera ale unui filozof cu vechime in campul muncii. Si spunea el ca intrebarile la care incearca sa raspunda la seminariile si conferintele la care participa sunt urmatoarele:
- cum pot gasi un inteles, un scop, o vocatie vietii mele?
- ce pot sa stiu?
- ce trebuie sa fac?
- este viata dincolo de moarte?
- pe cine iubesc? Cine ma iubeste?
- ce anume imi limiteaza libertatea?
- Cum ma pot elibera de prejudecati sociale, politice ce-mi sunt impuse de familie si cultura?
- Carui ideal, carei credinte ma pot incredinta fara sa-mi distrug eul?
- Ce presupune experienta sacrului?
- Cum pot trai o viata spirituala intr-o lume dominata de o viziune a unei relitati tehnologice, economice
- Cum putem crea o lume mai dreapta si mai pacifista?
Eu cand am citit aceste intrebari mi s-au parut foarte dificile unele, unele mai simple, iar altele dependente de factori exteriori.

sâmbătă, 13 decembrie 2008

recunostinta


"...cu cat devii un mai bun cunoscator al recunostintei, cu atat ajungi mai rar victima resentimentelor, depresiei si disperarii. Recunostinta va actiona ca un elixir ce va dizolva treptat carapacea dura a eului tau, nevoia ta de posesiune si control si te va transforma intr-o fiinta generoasa. Simtul recunostintei genereaza o adevarata alchimie spirituala, ne face marinimosi- cu suflet mare."
Sam Keen

marți, 9 decembrie 2008

Turnand ceaiul


Intr-o zi, Afanti facu cinste si pregati o masa bogata. Un oaspete, pe langa faptul ca manca cu pofta, mai si baga pe furis prajiturile, fructele si bomboanele in buzunare pana ce le umplu.Observandu-l, Afanti lua un ceainic si se apropie incet de acel oaspete. Turna pe neasteptate ceaiul in buzunarele calicului.Oaspetele fu tare surprins si striga revoltat:
- De ce imi torni ceaiul in buzunare?!
Afanti spuse:
- Am vazut ca ele au mancat destule bomboane, fructe si prajituri si mi-era teama ca le e sete. De aceea ti-am turnat ceaiul in ele.

Snoave cu Afanti repovestite de Li Yu-Giu

duminică, 7 decembrie 2008

Din intelepciunea indienilor: Cei doi lupi


Un batran indian cherokee isi invata nepotii. El le-a spus:
- In sinea mea se de o lupta teribila. Se bat intre ei doi lupi: unul reprezinta frica, mania, invidia, supararea, regretul, lacomia, aroganta, autocompatimirea, vinovatia, resentimentul, inferioritatea, minciunile, falsa mandrie, superioritatea si orgoliul. Celalalt reprezinta bucuria, pacea, iubirea, participarea, seninatatea, umilinta, amabilitatea, bunavointa, prietenia, empatia, generozitatea, adevarul, compasiunea si credinta. Si in sinea voastra se duce aceiasi lupta, la fel ca inauntru tuturor oamenilor.
Copii s-au gandit un moment, apoi unul dintre ei l-a intrebat pe bunic:
- Care lup o sa castige?
Batranul cherokee i-a raspuns simplu...
- Cel pe care il hranesti.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

despre - Mos Nicolae sau Sannicoara


Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulati a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor. Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care pazea poarta dinspre rasarit a cerului.

Mos Nicolae

Mos Nicolae este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus. In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea erei noastre. "Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul nikao - "a invinge", substantivul nike- "victorie"), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca" (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legenda ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157). Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.

Ion Ghinoiu

vineri, 5 decembrie 2008

a venit iarna 3

e o vreme asa de frumoasa ca zici ca e primavara. Dar noi avem speranta ca vine ea iarna cu cele noua cojoace ale sale, nu-i asa? Si odata cu ea Mosii cei generosi: Mosu cu nuielusa sau nu..., mosu Craciun
ce mai pe ulita noastra totusi?
Vine-o baba -ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
si ea ce-i.
S-otareste rau batrana/Pentru micul Barba-cot.
-"Ati innebunit de tot-/Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!"
Cica vrei sa stingi cu paie/Focul cand e-n clai cu fan,
S-apoi zici ca esti roman!
Biata baba a-ntrat in laie
La stapan!
Ca pe-o bufnita-o -nconjoara/Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,/Plina-i stramta ulicioara/De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna/Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,?se-vartesc si tipa-ntr-una/Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
-"Dracilor, santeti pagani?
Maica mea!Sa stai cu batul/Ca la cini!"

miercuri, 3 decembrie 2008

a venit iarna! 2


Iarna cu hainele ei albe ar fi simbolul curateniei, curatiei, a optimismului, , iar o excursie la munte pare a fi cea mai buna idee de weekend...
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica/ Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel;/O caciula mai voinica/ Decat el
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii, ?Sta pe loc- sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,/ De copii!
El degraba-n jur chiteste, /Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!/Toata ceata navaleste pe -ntrecut.
- "Uite-i , ma , caciula, frate,/ Mare cat o zi de post-
Aoleu, ce urs mi-a fost!/ Au sub dansa sapte sate/ Adapost!"
Unii-l iau grabit la vale,/Altii-n gluma parte-i tin-
Uite-i, fara pic de vin/ S-au jurat sa-mbete-n cale/ Pe crestin!

luni, 1 decembrie 2008

a venit iarna!


A venit iarna si o data cu ea sarbatorile, vizitele celor dragi, sentimentele mai bune, recunostinta, vacantele...
poezia.
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand,
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii,
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
ploi vestesc.
Cei mai mari, acum, din sfada,
Stau pe-ncaierete pusi;
Cei mai mici, de foame- adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste -abea, abea;
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!