Odata, un sarman veni la Afanti si-l ruga:
- Inteleptule Afanti, am o rugaminte. Daca ai vrea sa-mi dai o mana de ajutor...
- Cu toata placerea!Spune-mi!
- Uf! ofta adanc sarmanul. Noi, saracii, nu mai putem trai! Ieri m-am oprit putin timp la usa unui han. Si la urma, stapanul mi-a cerut bani pentru masa, spunand ca am tras pe nas mirosul mancarurilor. Fireste ca nu i-am platit. Atunci stapanul m-a dat in judecata. Judecatorul o sa dea sentinta definitiva. Ai putea sa-mi dai o mana de ajutor?
-Da, da! ii promise generos Afanti si apoi il insoti la judecator.
hangiul , care ajunsese mai inainte, statea de vorba cu judecatorul. Cei doi se intelegeau foarte bine. Vazandu-l pe sarman venind, judecatorul ii striga:
-Nu ti-e rusine?! Ai tras pe nas mirosul mancarurilor din han si nu vrei sa platesti! Plateste imediat stapanului!
- Un moment , domnule judecatoe! Afanti facu doi pasi inainte, il saluta si spuse: Omul acesta este fratele meu mai mare. N-are bani acum. In locul lui, lasati-ma sa-i platesc eu stapanului.
Afanti isi scoase punguta cu monede de la brau si o plimba pe langa urechea stapanului scuturand-o de cateva ori. Apoi il intreba:
-Jupane, ai auzit zgomotul banilor din punguta?
- Ce? Da, am auzit, am auzit! raspunse stapanul.
-Bine! El a mirosit mancarurile dumitale,iar dumneata ai auzit zgomotul banilor mei. Care va sa zica , socotelile voastre s-au incheiat.
Afanti pleca impreuna cu sarmanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Doar o vorba sa-ti mai spun